Prin Sectorul Social Filantropic și de Misiune, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a promovat diferite proiecte social-filantropice realizate cu sprijinul credincioșilor din cuprinsul Eparhiei.
Cât de bine şi cât e de frumos să ai milă în sufletul tău. Numai atunci vom putea înţelege cu adevărat necazul şi suferinţa celui de lângă noi. Numai atunci, vom putea spune că ne-am adunat „comoară în ceruri” pe care „nici molia nu o strică, nici furii nu o sapă şi nu o fură”.
În ziua de 28 martie 2022, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Curtea de Argeș, în care parohiile din Cercul nr. II pastoral: Bătușari, Sfinții Îngeri, Sfântul Gheorghe, Capul Dealului, Valea Danului și Valea Iașului, au oferit credincioșilor cu posibilități materiale reduse, pachete cu alimente.
Pe nimeni milostenia nu l-a făcut sărac, ci mai degrabă l-a îmbogăţit. De aceea, şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit»” (II Cor. 8, 14-15).
Sectorul Social Filantropic și de Misiune al Arhiepiscopiei Argeșului și Muselului, a organizat o acțiune socială filantropică de maximă necesitate, în contextul războiului din Ucraina, la parohia Rucărul de Jos, Protoieria Câmpulung Muscel.
De ce sar oamenii în ajutorul semenilor aflaţi în suferinţe, neputinţe? Pentru că unii oameni mai au suflet, mai au dragoste în inimile lor, mai au milă de semenii lor, mai cred în Dumnezeu. Ba mai mult, consideră că liniştea interioară proprie presupune mai puţină suferinţă pentru semenii noştri.
Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
În ziua de 25 martie 2022, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din Cercul nr. II pastoral: Oarja, Stănislăvești, Catanele, Ceaușești și Cireșu, au oferit credincioșilor cu posibilități materiale reduse, pachete cu alimente.
Pe aproapele nostru să-l iubim „ca pe noi înşine”, adică aşa cum ne iubim pe noi, cum ne îngrijim, ne hrănim, tot aşa se cuvine să iubim, să miluim, hrănim, să ajutăm şi să îndrumăm pe calea mântuirii pe aproapele nostru.
Pe fondul dramatic al declanşării războiului din Ucraina şi al catastrofei umanitare provocată de acesta, Biserica Ortodoxă Română s-a mobilizat încă din primele zile ale acestui conflict declanşat de Rusia împotriva unei ţări independente şi suverane, acordând ajutor multiplu refugiaţilor ucraineni sosiţi pe teritoriul ţării noastre, în Republica Moldova, precum şi cetăţenilor rămaşi în Ucraina.
În viața noastră de toate zilele, trebuie să avem către noi înşine inimă de judecător, către aproapele inimă de mamă, iar către Dumnezeu inimă de fiu. Pe Dumnezeu suntem datori să-l iubim din toată inima noastră, din toată puterea şi virtutea, fiind gata să ne dăm viaţa pentru El, aşa cum au făcut sfinţii mucenici, ierarhii și cuvioşii, care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos şi pentru Evanghelie.
Mântuitorul Hristos ne-a iubit şi ne iubeşte nespus de mult, iar această iubire a culminat primind de bună voie jertfa dureroasă de pe Crucea Golgotei. Mântuitorul, mai întâi şi mai presus de toate, a fost „Samarineanul“, care S-a aplecat asupra noastră, a păcătoşilor, cu o totală dăruire de sine şi ne-a vindecat rănile şi ne-a încredinţat „casei de oaspeţi“, care este Sfânta Biserică, până la deplina vindecare.
Fiind făcut după chipul Stăpânului său, omul este dator să sădească în inimă sămânţa milei creştine. Din acest punct de vedere, mila nu este numai o însuşire dumnezeiască, ci şi una dintre virtuţile cu care se încununează adevăraţii creştini, podoabă nepreţuită şi fântână nesecată a veşnicelor bunătăţi.
Omul poate arăta dragoste către Dumnezeu prin milostenia faţă de aproapele. Când Domnul Hristos locuieşte în noi, suntem milostivi, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, dăm înapoi cu prisosinţă. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!
Porunca Mântuitorului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!” nu semnifică măsura iubirii, ci identificarea fiecăruia dintre noi cu semenii noștri, pentru că toți creștinii alcătuiesc un trup. Astfel, bucuria aproapelui este bucuria mea, iar durerea celui aflat în suferință este în aceeași măsură și durerea mea, iar o astfel de înțelegere a iubirii l-a determinat pe Sfântul Agathon să spună: „Folosul fratelui este roada mea.”