Iată, vrem – nu vrem, dăm și pe la poarta Politica Filosofiei sau Filosofia Politică, adică, uite așa, mai du-te – vino pe la noi!
Când suntem la mare strâmtorare, gândul nostru se îndreaptă cu repeziciune către Dumnezeu de unde aşteptăm izbăvirea. Deîndată sau după o vreme, ajutorul lui Dumnezeu ni se arată după credinţa pe care o avem şi, mai ales, dacă ne este de folos răspunsul la rugăciune.
Când citim în Scripturile bătrâne că: „a Domnului este pământul şi plinirea lui!” (Psalmul 23,1) inima ne tresaltă de bucurie şi sufletul înalţă mărire lui Dumnezeu Atoatecreatorul.
În Istoria Filosofiei, chiar fără să vrem, întâlnim și „epoca Revoluției” (cuprinsă între anii 1750-1900). Ce „minuni” s-au întâmplat în perioada de 150 de ani? Vom enumera, cu titlul de inventar principalele „capodopere”.
Deşi este greu să-ţi aşezi ochii pe hârtie în fuga condeiului atunci când soarele-ţi mângâie faţa, am încercat şi rândurile acestea le-am scris aşa … în strălucirea soarelui de iarnă ce se apleca spre chindii!
Stăm bine, ar răspunde un mucalit cu gesturi sumbre. Dacă am cugeta puţină vreme la această stare, numită aspru, neruşinare, am câştiga, nu numai preţuirea semenilor noştri, dar şi iubirea lui Dumnezeu.
Nimeni nu contestă că Voltaire a fost un intelectual francez care a prins perioada Iluminismului, stare caracterizată prin critică intensă a lumii și mai ales a modului cum trăim.
Ce susținea sus și tare, acest filosof contradictoriu? Că „omul se naște liber și totuși pretutindeni este în lanțuri”.
Pe vremea lui Ceaușescu, dar mai bine, pe vremea Patriarhului Iustin (1977-1986), fiind atent la circulația cărților din Fondul secret (cărți interzise pe piață) am dat peste o bibliotecă imensă a unui cărturar de marcă.
În anul 1711, David Hume (1711-1776) s-a născut în Edinburgh – Scoția. Fiind un prunc precoce, a intrat la Universitatea din Edinburgh la vârsta crudă, de numai 12 ani, în jurul anului 1729. În acest răstimp, s-a ostenit să caute „un mijloc prin care să poată fi stabilit adevărul”, depunând un efort susținut.
Nu știu dacă există un „Triunghi al Bermudelor” în domeniul filosofiei! Mă gândesc la Anglia, Germania și Franța, cu deosebire. Aceste trei țări au dat pe cei mai mari filosofi ai omenirii medievale și contemporane.
Pentru ineditul ideii, vom reda, cu îngăduința dumneavoastră, câteva gânduri ale filosofului George Berkeley, din opera sa stufoasă: „Principiile cunoștinței omenești” sau „Tratat asupra principiilor cunoașterii omenești”, elaborată în anul 1710:
Aşa, câteodată sau mai des, unora dintre noi ne vine câte-o poftă nebună de a jigni, insulta sau ofensa, cele trei stări nefericite de nebuneală care se înmănunchează, de altfel într-o singură ipostază, numită pe drept cuvânt: batjocură!
Ramura dragă filosofului episcop George Berkeley (1685-1753) a fost și a rămas Metafizica, abordând un idealism, care în vremea lui era mai greu de priceput, mai ales că A FI, însemna, după cum s-a mai spus, A FI PERCEPUT!
Mănăstirea Sf. Ilie Paltinul din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și-a sărbătorit astăzi hramul. Foarte mulți pelerini au urcat pe Transfăgărășan, la cota 1200 m, pentru a participa la Sfânta Liturghie care a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Pagina 1 din 100