Într-una din zile, mergând la Patriarhia Română, pe Colina Bucuriei, cum a numit-o Părintele Patriarh Daniel, întâlnindu-mă cu Patriarhul Teoctist, îl aud, în rostirea sa inconfundabilă:
Simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe mărturisește, în articolul șase, că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Acest mister al membrului-fantomă este foarte greu de explicat. Poate că vi s-a întâmplat, harnici cititori, ca să vedeți, uneori, prin spitale sau pe drumuri, câte un om (pe jumătate om – fizic vorbind), care nu are picioare sau mâini!
Cei care au stat la umbra oamenilor mari (valoroşi) s-au plâns că la umbra lor nu creşte nimic. O ştim şi o vedem, dacă privim atent în jurul nostru. Sub nuci chiar nu creşte nimic. Este iod mult.
Când începi să trăiești din amintiri și mai ales când povestești: „cum mă bucur să mă trezesc”, ca în vremea lui Creangă, cei care te ascultă, cu o oarecare compasiune (milă), pe șoptite spun vecinului: „Se vede că a ajuns babalâc și că a dat în mintea copiilor!”
Dacă Covid-ul a cuprins întreaga lume, chiar și în submarine, trebuie să știm că nu a fost singura pandemie, în lumea fizică, cunoscându-se și holera, în vremea Primului Război Mondial, care a cuprins, în chip înfricoșător, paralele și meridianele lumii.
Uneori se aude, cum românii, la năduf și oftaturi, spun: „Nu te pune cu mintea prostului că e odihnită!” Parcă ar suna înfricoșător acest proverb spus pe scurt, așa cum sunt zicerile românilor, care au avut mari suferințe în decursul istoriei!
Primul Ministru al Angliei, Winston Churchil (1874-1965), printre alte „poante” între fum de trabuc și o „plesneală” de rachiu englezesc, a zis plin de haz și precuație: „Dacă treci prin Iad, nu te opri din mers!”
Până m-am învățat să scriu numele „îngerului păzitor” al omului, Hipotalamusul, îl tot asemuiam cu dihania pădurilor tropicale, hipopotamul, superbă creatură a Domnului Dumnezeu!
Dacă istoricul Eusebiu de Cezareea (sec. IV d.H.) nu ne-ar fi lăsat în Istoria Bisericească însemnările sale preţioase, acum am fi mult prea săraci în cunoaşterea adevărurilor din primele veacuri creştine.
Capitolul VII din cartea savantului neurochirurg Alexandru Ciurea: Sănătatea Creierului – pe înțelesul tuturor, se intitulează: Misterele Creierului, iar ca text de mânecare (pornire), folosește scriitura filosofului-poet Lucian Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii!”
Cu simțul răspunderii științifice, Alexandru Ciurea, eminentul neurochirurg, ajunge la concluzii izbăvitoare de rea voință și ignoranță, atunci când scrie: „Deci, ajungem la această stare de fapt în care chirurgii, în general, dar și filosofii au fost dominați de fenomenul credinței.
Se cunoaște din cercetările din domeniul medicinei, că oricât s-ar strădui specialiștii, rădăcinile virusului tot rămân și atacă toate vârstele, chiar și persoanele tinere, care nu au imunitate. Nu se poate ca să fie vaccin pentru toate subdiviziunile și mutațiile virusului, iar sistemul nostru imunitar nu poate să ne apere împotriva acestor încercări nefericite.
În Istoria mondială a sănătății se menționează operații neurochirurgicale de mii de ani, chiar și de la faraoni. Nu este o glumă nicio veste în privința neurochirurgiei.
Boala se obișnuiește cu țara, cu casa, cu oamenii care uită să se spele des pe mâini și să nu atingă nimic, viu sau mort.
Pagina 1 din 72