În perioada Postului Mare, mai ales, rugăciunea cea mai des folosită, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, este: “Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
Acum ne vom bucura să încercăm să aflăm câte ceva despre filosoful Nicolaus Cusanus (1401-1464), care a cercetat pe cât l-au ținut puterile, așa cum au făcut și confrații săi, filosofii medievali, să descrie natura Domnului Dumnezeu, susținând că nu se aseamănă cu nimic din ce poate concepe mintea umană.
Dacă citim, vom vedea care este lucrarea Domnului Dumnezeu, pentru că avem mărturia biblică, rostită de Iisus Hristos: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez!” (Ioan 5, 17)
Dacă Olanda se bucura de Erasmus din Rotterdam, cel cu mintea ascuțită, ca și nasul său subțire, adulmecător al năravurilor contemporane, în Italia se năștea Niccolo Machiavelli (1469-1527), contemporan și el cu celebrul domnitor, Sfântul Neagoe Vodă Basarab (1482-1521).
Desigur, nu sunt nici primul și nici ultimul, care am vorbit mereu „Despre Rugăciune”, și s-au scris în Istoria duhovnicească a lumii, zeci, sute, mii și alte zeci de mii de tratate și tomuri „Despre Rugăciune”, adică, ce este aceasta, cine trebuie să se roage, cui să se adreseze rugătorii și tehnicile folosite ca o rugăciune să fie bine auzită și împlinită de Domnul Dumnezeu!
După cum se vede și în textele sacre, se lucrează cu un fel de certitudine, mai ales când Dionisie Filosoful scrie, în lucrarea sa De divinis nominibus VII: „se pare că” Dumnezeu nu cunoaște lucrurile cu ajutorul ideilor.
Ne-am gândit să mergem, cronologic, în prezentarea pe scurt a filosofilor și a oamenilor de știință din diferite țări ale Europei, Asiei, Africii, Americii și din alte locuri, care au născut genii ce au revoluționat lumea.
Nu ascund bucuria ce mă cuprinde când am prilejul să scriu despre Femeie!
Dacă citim eseul „Despre singurătate” (din primul volum din cele trei) din Eseuri din anii 1580, 1588, 1595, vom vedea că Montaigne scrie despre o temă care preocupa lumea filosofică din Antichitate, arătându-se marile pericole morale și intelectuale aferente vieții în mijlocul celorlalți oameni.
Iată că și proba a V-a, bate la ușa sufletului, probă care se definește și se deduce din guvernarea lumii! Câți dintre noi nu am văzut ființe lipsite de inteligență și corpuri fizice care tind către un scop final, căci ele sunt totdeauna în mișcare, în așa fel încât să obțină cel mai bun rezultat, dar lipsite de inteligență ajung, totuși, la scopul lor, cum?
Vom continua cu scriitorul și filosoful Michel de Montaigne (1533-1592), care s-a născut cu 15 ani mai înainte de contemporanul său, Giordano Bruno (1548-1600), unul trăind 59 de ani și a murit de moarte naturală, iar Giordano Bruno, la 52 de ani (savant de renume mondial) a murit ars pe rug.
În proba a IV-a este necesar să avem o perspectivă deosebită, de a avea puterea deosebirii duhurilor, să fim atenți la gradația ființelor și să nu uităm nici regnurile: mineral, vegetal și animal.
Niccolo Machiavelli a avut prilejul să „existe” pe vremea a doi papi: Alexandru al IV-lea (care a murit în 1503) și succesorul său, papa Iuliu al II-lea, care l-a impresionat puternic pe Machiavelli; papă puternic și războinic, așa cum apare în cartea Agonie și Extaz, și în timpul căruia s-a pictat Capela Sixtină de către Michelangelo.
Ceea ce m-a pus pe gânduri în modul cel mai serios, a fost, de bună seamă, cele ce noi, elevii și studenții, auzeam, cam des, folosindu-se de către profesorii de Dogmatică, un cuvânt: contingență!
Învățatul om de știință, Erasmus din Rotterdam (1466-1536) a fost contemporan și cu Sfântul Neagoe Vodă Basarab (1482-1521).
Pagina 1 din 91