Cât am stat la Episcopia Romanului am cunoscut câteva personaje aparte. Ilie Murăraşu era secretar eparhial. Zvelt şi îngrijit îmbrăcat, isteţ ca un proverb, cum se spune, era mai apropiat de cei zvăpăiaţi.
În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Antonie cel Mare.
În vara anului 1960, dorul de muncă şi de a fi angajat pentru a lucra undeva, ca să fac ceva parale pentru şcoală, m-a dus la Episcopia Romanului, în oraşul cu strada Alexandru cel Bun, numărul 5. Am rămas impresionat de aşezarea Episcopiei, unică în felul ei.
În această lună, ziua a şaisprezecea, amintirea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.
Cel mai mare istoric al Bisericii Ortodoxe Române, marele dascăl și slujitor al Sfântului Altar, părintele academician Mircea Păcurariu (1932-2021), a fost condus vineri, 15 ianuarie, pe drumul veșniciei. Slujba religioasă a fost oficiat de șase arhierei și un sobor de preoți și diaconi, în Catedrala mitropolitană din Sibiu.
Mihai Eminescu este povestea identității noastre. O poveste în care sufletul românesc își doinește frumosul „de la Nistru pân` la Tisa”, pentru că poartă în firea sa suspinul veșniciei, picurată de Luceafăr la rădăcina neamului acesta ivit din seminția lui Făt-Fumos din lacrimă și trăitor în Țara cu flori albastre unde „sara pe deal, buciumul sună cu jale”, iar „stelele-n scapără cale”.
Omul poate arăta dragoste către Dumnezeu prin milostenia faţă de aproapele. Când Domnul Hristos locuieşte în noi, suntem milostivi, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, dăm înapoi cu prisosinţă. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!
Milostenia izbăveşte din moarte şi nu te lasă să cobori în întuneric, este răsplata vieţii veşnice. În acest sens să luăm ca pildă, apa care stinge focul. Păcatul are forţa focului, dar milostenia are forţa apei: „ Apa va stinge focul arzător şi milostenia va curăţi păcatele“ (Iisus Sirah 3:29).
Oricât am încercat să-l ”înving” pe Eminescu, în citit, mai ales, nu am reușit să-i parcurg întreaga operă, lăsată Neamului Românesc și culturii mondiale, ca tezaur nemuritor.
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavel Tebeul.
Rasplata fiecaruia va fi dupa gandul cu care il primeste si il ajuta pe cel aflat in nevointa. De aceea, nu trebuie sa ne uitam la cel care cere ci sa ne preocupe gandul pentru care facem milostenie. Cum vor fi aceste ganduri, asa va fi si pretul faptei noastre.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer. Când mulțumirile celui nevoiaș udate de faptele bune, ploaia Duhului Sfânt va înverzi lucrarea de ascultare, viața în Dumnezeu.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment.
Dăruind celui ce zace pe pământ, îi dăm Celui ce stă în Cer, iar căutând binele altora, sfârșim prin a găsi binele nostru. Dacă bunătatea este frumusețea sufletului, să ne ostenim în a avea sufletul cât mai frumos prin milostenia pe care trebuie să o facem față de cei nevoiași.
În Arhiepiscopia Argeșului şi Muscelului, prin Sectorul Social, Filantropic și de Misiune, se desfășoară activități de binefacere, milostenie și sprijin pentru persoanele defavorizate din punct de vedere social.
Pagina 1 din 50