Astăzi argeșenii l-au cinstit pe Sfântul Iachint de la Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, cel care după anul 1359 a organizat viaţa bisericească la sud de Carpați, zidind biserici și hirotonind preoţi.
În perioada 27-28 octombrie, în comuna Domnești, s-a desfășurat tabăra de sculptură „De-a frumosul cu lemnul”, aflată la a doua ediție, fiind organizată de Primăria Comunei Domnești, în parteneriat cu Asociația Credo-Domnești, Filiala Județeană Argeș „Posada” a A.N.C.M.R.R, parohia Domnești de Sus, Revista „Suflet Românesc”, Editura Bibliostar-Râmnicu Vâlcea și Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” din Domnești, cu participarea meșterului popular Ion Rodoș și a doamnei profesor Andreea Pantazi.
Când dăruim din obligație ne gândim la o răsplată, când dăruim din inimă, ne gândim la ce am mai putea dărui. Să nu uităm că astăzi avem ocazia să ne deschidem ochii cu claritate, inima cu bucurie și mâinile fără zgârcenie pentru aproapele nostru, mâine putem avea nefericita ocazie să dăm socoteală de ce nu am împlinit porunca milosteniei.
Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -biroul de catehizare, al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a desfășurat o activitate catehetică la parohia Rucărul de Jos, Protoieria Câmpulung Muscel.
Discipolul lui Platon, Aristotel filosoful ( 384-322 î. Hr.) a văzut lumina zilei la Stagira – Halkidiki, în regiunea nord-estică a Greciei, tatăl său fiind medic al familiei regale a Macedoniei, primind o educație, ca fiind din familie aristocratică.
Sfântul Iachint de Vicina este prăznuit pe 28 octombrie. Propunerea de canonizare a Sfântului Iachint a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, pe data de 19 iunie 2008. În ședința Sfântului Sinod din 8 iulie 2008 s-a facut canonizarea sa, iar proclamarea solemnă a sfințeniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008.
După ce, în toamna anului 1916, trupele României, intrată în Primul Război Mondial de partea Antantei, dezrobiseră o parte a Transilvaniei, balanța războiului s-a întors brusc în defavoarea noastră. Coroana, Guvernul și o mare parte din instituții s-au retras în Moldova.
În aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.
Sfântul Pavel, marele Apostol al neamurilor, cel care a călătorit până la al treilea Cer, din mila lui Dumnezeu, adresându-se creștinilor din Corint, le-a scris din adâncul inimii: „Nu știți oare că sfinții vor judeca lumea...și chiar pe îngeri?” (I Corinteni 6, 2-3).
În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.
În Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului se desfășoară în această perioadă întâlniri ale cercurilor pastoral-misionare legate de Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești.
Binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă în lume şi în viaţa omului ca prisos de har şi dar, iar omul poate, să-i răspundă tot printr-o binecuvântare, dar una care se manifestă în evlavie, în mulţumire şi în slăvirea lui Dumnezeu. Darul cuprinde cerul şi pământul: lumea este dar, viaţa omului este tot un dar, la fel sănătatea şi tot ceea ce îl conduce spre mântuire.
Lumea ortodoxă îl cinsteşte între sfinţii militari pe Mucenicul Dimitrie numindu-l „ostaş al lui Hristos” şi-l consideră ocrotitor al creştinilor în timpuri de grea încercare, mai ales de suferinţă provocată de război. El este cunoscut și cinstit de ortodocşi ca mare făcător de minuni şi grabnic-ajutător al celor ce-i cer ajutorul când sunt în necazuri şi nevoi.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer. Când mulțumirile celui nevoiaș udate de faptele bune, ploaia Duhului Sfânt va înverzi lucrarea de ascultare, viața în Dumnezeu.
Cuvioasa Parascheva a „strălucit cu faptele bune” şi a urmat „viaţa celor fără de trup”, trăind „ca un înger pământesc”. Nevoindu-se „cu înfrânarea şi rugăciunile cele îndelungate, cu postul şi privegherea”, s-a arătat „vas preacinstit dumnezeiescului Duh” şi a ajuns „la limanul sfinţeniei”. Prin priveghere Cuvioasa „toate le-a umplut de lumină”, iar prin aspra postire a părăsit ispitirea trupească, dobândind „viaţa cea nestricăcioasă” şi veşnică.
Pagina 9 din 315