Credinţa lucrează prin iubire de Dumnezeu (Galateni 5, 6) şi câștigăm biruinţa asupra valurilor care ne înconjoară.

Voi adăuga din cele scrise de Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce crede se teme; cel ce se teme se smereşte; cel ce se smereşte se îmblânzeşte, dobândind deprinderea de a-şi linişti mişcările cele potrivnice firii, ale iuţimii şi poftei; cel blând păzeşte poruncile; iar cel ce păzeşte poruncile se curăţeşte; cel ce s-a luminat se învredniceşte să se sălăşluiască în cămara tainelor cu Mirele – Cuvântul!” (Filocalia vol II; p. 131-132)

Aşadar: Să credem în Dumnezeu! Să nădăjduim în Dumnezeu! Să iubim pe Dumnezeu!

Cei ce cred pot spune că această Taină a Credinţei este un dar al lui Dumnezeu.

Iisus Hristos a mustrat pe ucenicii Săi atunci când n-au reuşit să alunge duhul necurat din inima lunaticului: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo!” şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă” (Matei 17, 20).

Chemarea lui Iisus Hristos adresată nouă este de a ne găti să primim credinţa puternică în inima şi sufletul nostru: „Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi credeţi şi în Mine!” (Ioan 14, 2).

✞ Înaltpreasfințitul Părinte Calinic,

Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului