Ziua de 7 decembrie are o importanță deosebită pentru credincioșii argeșeni și, în general, pentru toți ortodocșii români, Biserica noastră pomenind-o pe Sfânta Muceniță Filofteia. Cu aceasta ocazie, noua catedrala arhiepiscopala din municipiul Curtea de Arges si-a sarbatorit hramul.

Deși se invocă mereu posibilită­țile materiale reduse, nu aceasta este principala cauză a neîmplinirii faptelor de milostenie, ci nepăsarea. Nepăsarea pare că ne acaparează pe tot mai mulți. Nu ne mai interesează ce se întâmplă la un pas de noi, nu ne mai sensibilizează suferința aproapelui, rămânem surzi și orbi la nevoia celuilalt, totul este pentru noi și despre noi.

Moş Nicolae este Sfântul Nicolae, ierarhul minunat al cetăţii Mira din provincia Licia de odinioară. Sfântul Nicolae este un chip al blândeţii şi al milosteniei , iar aceasta explică de ce este el iubit în mod aparte de credincioşi.

În ziua de 2 8 noiembrie 202 2 , s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Curtea de Argeș, în care parohiile din cercul nr. I pastoral: Albești Pământeni, Albești Ungureni, Bărăști, Brătești, Cicănești I, Dobroț, Înălțarea Domnului, Satu Nou, Sfinții Împărați, Sfântul Vasile și Sfinții Voievozi, au oferit credincioșilor pachete cu alimente.

Începutul lunii decembrie este pentru cei mai mulți dintre noi un adevărat motiv de sărbătoare. În afara faptului că cei mici, dar și cei mari, îl așteaptă pe Moș Crăciun, un alt motiv de bucurie este acela că din toate casele răsună veste a Nașterii Domnului.

Tot mereu mă gândesc la ceea ce a dorit Duhul Sfânt, să ne spună nouă prin cuvintele lăsate prin versetul biblic: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!”

Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.

După cum se știe, mai mult sau mai puțin, despre viața lăuntrică, nu se prea vorbește, rămânând o atitudine creștină de valoare, care se observă și se împărtășește cu mare grijă.

Se mai spune că viața lăuntrică ar fi o rara avis – un fel de pasăre rară – și că ar fi greșit concepută și gândită și chiar puțin cunoscută în istoria timpului. Dar și mai pe scurt, a spune că e puțin cunoscută, ea este disprețuită, luată în râs și batjocură chiar de către cei care ar trebui să aibă o viață lăuntrică ireproșabilă.

Zidirea vieții lăuntrice pe temelii tari, ne asigură nouă, aici pe pământ, o împărtășire de har, care ne aduce bucuria unei fericiri pământești și cerești.