În ziua de 11.02.2021, s-a desfășurat în cadrul Protoieriei Topoloveni, o nouă etapă a proiectului "Campionii Bucuriei Sociale", în care parohiile: Lescioarele, Izvorani, Ștefănești, Târgul Dealului și Golești, au dăruit alimente pentru cei aflați în lipsuri și încercări.

Un om care dăruieşte din toată inima primeşte în schimb o bucurie de nedescris. A dărui este în firea întregului univers. Iar a accepta darul este a doua natură a întregului univers. Dar, mai ales, nu trebuie să uităm că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu.

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul, a organizat la Seminarul Teologic Ortodox Iustin Moisescu din municipiul Câmpulung, județul Argeș, un simpozion jubiliar, dedicat celui de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la nașterea sa.

Ceea ce dăruim aici, în această viață pământească, le vom primi în frumusețea lumii nevăzute cu mai mare cinste și câștigurile vor fi mari și duhovnicești.

Ca sa culegi, trebuie intai sa semeni, ca sa primesti trebuie intai sa daruiesti. Nu-L poti chema pe Dumnezeu daca tu nu ai raspuns chemarii aproapelui tau, nu poti cere milostenie Lui Dumnezeu, daca tu ai trecut nepasator pe langa mana intinsa de cel sarman.

Potrivit cuvântului dat şi mulţumit că mi-am făcut din plin datoria, am pornit spre o nouă lume… a Maramureşului de bucurie şi legendă.

Cei care au postit s-au rugat şi au făcut de pază ca să nu mă înhaţe miliţia, aveau să audă acum cea mai mare veste de dezamăgire din viaţa lor: Preotul Argatu Constantin şi-a făcut cerere de plecare din satul lor în care se înfiripase biserica cea nouă. Au ştiut „oficialii” cum să-mi întindă capcana.

Înainte de a pleca din Tioltiur doresc să mai scriu câte ceva. În filia Bârlea, am mers la prima înmormântare din viaţa mea. Mă cam codeam. Nu voiam să merg. L-am chemat pe preotul vecin să văd cum este procedeul pe la slujbele de jale.

Drumul spre Cluj a fost mai lung ca de obicei. Nu-mi făcea bucurie să mai văd pe cineva. Eram supărat pe toată lumea. Pe mine şi mai mult.

Drumul spre Vatra Dornei a fost o bucurie. Frumuseţile văzute în galopul trenului erau de domeniul visului. Aş fi dorit să merg aşa până la sfârşitul lumii!