Vom mai zăbovi câte puțin în Dumbrava Memoriei, despre care Fericitul filosof creștin, Aurelius Augustin, ne-a lăsat scris în lucrarea sa, Confesiuni!
Filosoful Augustin, în dialog cu ucenicii săi, cu mama sa, Monica, și fratele său, Navigius, precum și Licențiu și Trigesius, dorea să-i lămurească, mai ales, cu ce se hrănește sufletul!
Vom continua să prezentăm traducerea din limba latină a Confesiunilor filosofului Aurelius Augustinus, mai târziu considerat sfânt de către catolici și fericit de către ortodocși!
Din lucrarea filosofului Aurelius Augustinus, pe care a alcătuit-o în anul 401 după Hristos, rămasă în tezaurul de aur al Creștinismului, sub denumirea de Confesiuni, vom prezenta câteva tablete, pentru a se vedea legătura fericitului Augustin cu Domnul Dumnezeu.
Dreptmăritori creștini și creștine,
Ne bucurăm că și astăzi de Ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, ca Fiu al Omului, suntem cu toții împreună în rugăciune și veselie duhovnicească, toată făptura zidită și adusă la viață, de Atotputernicul Dumnezeu, Căruia îi mulțămim din toată inima de fii chemați la mântuire!
Să vedem acum, evlavioși cititori, ce ne-a lăsat scris filosoful de aur, Aurelius Augustinus, și ne-a luminat „Despre Binele Suprem”: „Vi se pare limpede că suntem compuși din suflet și corp?
Filosoful Aurelius Augustinus, în lucrarea sa De Trinitate (Despre Trinitate), ne-a lăsat scris: „Păcătoșii, ei înșiși se gândesc la cele veșnice și laudă sau condamnă cu dreptate multe din acțiunile oamenilor.
În filosofie, după filosoful Aurelius Augustin, se navighează pe mări și peste țări. Ați citit despre primele două categorii de navigatori curajoși, care, până la urmă se întorc acasă, la vatra primordială.
Continuăm cu câteva pasaje din lucrarea filosofului, Aurelius Augustinus: Despre nemurirea sufletului!
Suntem bucuroși să citim din opera filosofului Aurelius Augustin (354-430), la catolici fiind sfânt, iar la ortodocși, numai fericit! Apoi, dacă este fericit, poate, desigur, să nu se supere dacă nu este și sfânt! Și acum „Despre viața filosofică”, de la început adresându-se nominal: „Nobile și mare Theodorus!
Cu oarecare răbdare, acum se va arăta cum a gândit și cum ne-a lăsat scris în cartea sa: De immortalitate animae (Despre nemurirea sufletului). Iată textul: „Dacă știința există undeva; dacă ea nu poate să existe decât într-o ființă care trăiește; dacă ea există întotdeauna și dacă nu este cu putință ca o ființă în care ceva există în permanență să nu fie și ea permanentă, atunci ființa în care se află, știința trăiește veșnic.
Filosoful Plotin merge pe aripile Frumuseții Inteligibile, cum suntem și noi îndemnați să mergem! Iată cum a scris Plotin: „Există în natură o rațiune, care este modelul frumuseții de chipuri umane; dar există în suflet o rațiune și mai frumoasă încă, din care vine aceea care este în natură.
Cu răbdare, să mai stăruim în preajma înțelepciunii filosofului Augustin, și cu grijă să acultăm cuvântul despre fericire! Pentru că, fericirea, potrivit studiilor și descoperirilor sale: „Aceasta trebuie să fie, spusei eu, un bun permanent, ceva ce nu depinde de soartă și nu este supus nici unei schimbări.
Iată cum cercetează filosoful Plotin „câmpul de flori” al Fericirii: „Dacă, deci, omul este capabil de a poseda viața completă, el este totodată capabil de a fi fericit; altfel fericirea ar fi rezervată zeilor, fiindcă ei ar poseda singuri o viață de acest fel.
Filosoful Aurelius Augustinus, continuă dialogul lămuritor: „Căci ar fi un lucru zadarnic să vă poftesc la o mâncare, pe care nu aveți poftă să o luați sau față de care unul simte chiar silă. Să dorim, deci, ca să cereți mai mult această hrană, decât pe aceea a corpului.
Pagina 7 din 92