Mare și neînfricată este puterea milosteniei. Pentru că lucrul acesta are multă îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu și, ca și cum ar fi o împărăteasă a vieții noastre, așa se înalță de obicei cu mare ușurință spre înălțimile cerești.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne cheamă să conștientizăm faptul că tot ceea ce am primit bun și înalt în viața noastră nu este doar rodul ostenelilor personale, ci mai ales daruri ale milostivirii cerești, și precum Dumnezeu ne-a arătat atât de multă bunătate, și noi suntem datori să prelungim actul iubirii sale, în fapte de milostenie față de semenii noștri.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul –Biroul de Cateheză a organizat o activitate educațional-catehetică și socială în Parohia Valea Danului alături de Școala Gimnazială din localitate.
Cea dintâi răsplată pe care ne-o oferă facerea de bine este bucuria inimii. Cei milostivi primesc în viaţa pământească ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu. Pentru milostenia noastră, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne va ierta păcatele, cum spune Sfântul Apostol Petru: ”dragostea acoperă mulţime de păcate” (I Petru 4, 8).
Faptele noastre cele bune sunt rasplatite de Bunul Dumnezeu si nu uita pe cel care a rupt din putinul sau pentru a oferii celui lipsit, pentru a imbraca pe cel gol sau pentru a alina pe cel aflat in suferinta trupeasca sau sufleteasca.
In orice cersetor se poate ascunde Hristos. Astfel, mana intinsa s-ar putea sa nu-ti ceara o bucatica ci sa-ti daruiasca o imparatie. De aceea se cuvine sa nu trecem nepasatori pe langa cei in suferinta, sa nu judecam pe cei aflati in necazuri ci sa-i ajutam si sa-i sprijinim ca si cum ne-am ajuta pe noi insine sau si mai mult, ca si cum l-am sprijini pe Hristos.
Virtutea milosteniei se arată în faptele iubirii creștine, în faptele îndurării trupești și mai ales în faptele îndurării sufletești, numite astlfel întrucât prin ele se aduce mângâiere trupului și sufletului, deopotrivă.
Sfinții Părinți ne învață că milostenia este împrumut dat Cerului, bani sau bunuri plasate acolo unde hoții, rugina sau moliile nu le pot fura sau distruge și că, în momentul în care vom părăsi lumea aceasta materială, mergând către Dreapta Judecată, nu ne vor însoți cele pe care le-am adunat, ci acelea pe care le-am dat, nu ceea ce am strâns material, ci ceea ce am oferit.
În colinde se reliefează și descrierea împrejurărilor și ținutului sfânt, Betleemul, apoi venirea și închinarea păstorilor, a magilor, pe urmă auzim despre imnele îngerești, mânia și faptele înspăimântătoare ale lui Irod, omorârea pruncilor.
Cu purtarea de grijă şi cu îndemnul permanent al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului se desfăşoară activităţi de binefacere, milostenie şi sprijin pentru persoanele defavorizate din punct de vedere social.
Milostenia desăvârșită este aceea pe care ne-a arătat-o Hristos, care a răbdat moartea pentru noi, punându-ne tuturor o pildă și un chip ca și noi să murim pentru alții, nu numai pentru prieteni ci și pentru dușmani când vremea o cere. De la frica de Dumnezeu trece omul la bună cinstire și milostenie.
Mai mult decât oricând, într-o lume tot mai zbuciumată și în vremuri tot mai frământate, în care fragila ființă umană își află tot mai greu liniștea și pacea lăuntrică, în vremuri în care se răcește tot mai mult dragostea dintre oameni și comuniunea, faptele milei trupești se cer prelungite în fapte de înaltă noblețe și generozitate sufletească la adresa semenilor noștri.
Postul și rugăciunea sunt complete numai cu ajutorul milosteniei. Și după cum în perioada postului, rugăciunea trebuie înmulțită, tot așa și milostenia trebuie să prisosească. Făcând milostenie cu cei sărmani, facem milostenie cu noi înșine.
Milostenia sau îndurarea creştină izvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele şi ia forma ajutorării materiale şi morale a semenilor aflaţi în nevoie. Mântuitorul, modelul desăvârşit al milosteniei, ne-a înştiinţat că la Judecata de apoi faptele îndurării trupeşti şi sufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii veşnice.
Dumnezeu doreşte ca omul să adune comori spirituale în ceruri, nu comori materiale pe pământ. Iisus îi spune dregătorului: "vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri" (Luca 18, 22), şi anume comoara faptelor bune sau comoara milosteniei.