Hristos se poate ascunde in orice om sarman, Hristos e prezent acolo unde ne asteptam mai putin.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment.
Rugăciunea și postul formează cele două aripi cu care creștinul poate zbura până la Hristos, iar amândouă unite cu milostenia ne duc până în fața Preasfintei Treimi și formează cea mai sigură scară de mântuire pentru creștini.
Numeroase sunt suferințele pe care le îndură oamenii cât trăiesc. Unii sunt bolnavi, alții se află în mari lipsuri, neavând cu ce se hrăni sau cu ce se îmbrăca.
Valoarea pe care o are făptura umană înaintea lui Dumnezeu, așa cum este ea creată încă de la început, adică trup și suflet este evidentă din însuși faptul că Domnul nostru Iisus Hristos a venit să mântuiască nu numai sufletul, ci și trupul omului, împovărat de păcate și suferințe.
Omul poate arăta dragoste către Dumnezeu prin milostenia faţă de aproapele. Când Domnul Hristos locuieşte în noi, suntem milostivi, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, dăm înapoi cu prisosinţă. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!
În ziua de 20 noiembrie 2020, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din Cercul nr. V pastoral: Țigănești, Priboieni de Jos, Priboieni de Sus și Beleți, au dăruit alimente pentru cei nevoiași.
Sfântul Nicolae ne îndeamnă să nu separăm opera de caritate sau filantropia socială de liturghia sau practica rugăciunii, ci să cerem mereu lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre, să ne facă mai buni, să ne dăruiască bunătate din bunătatea Sa, iubire smerită din iubirea Sa smerită.
Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Prin urmare: ”Până când avem vreme, să facem binele către toți”, pentru că jertfa aceasta a milosteniei este mai înaltă decât orice iubire de oameni!
Când dăruim din obligație ne gândim la o răsplată, când dăruim din inimă, ne gândim la ce am mai putea dărui.
Se cuvine, dar, celui ce vrea sa faca milostenie sa nu caute a deosebi pe cel bun, de cel rau, pe cel drept sau pe cel nedrept, dupa trebuintele lor trupesti, ci, tuturor, la fel, sa le imparta cele de trebuinta.
Milostenia este calea sigură care duce la Dumnezeu, El Însuși recomandându-ne să fim milostivi: ”Fiți deci milostivi, precum și Tatăl vostru Cel ceresc, milostiv este!"
Ca sa culegi, trebuie intai sa semeni, ca sa primesti trebuie intai sa daruiesti.
Dăruind celui ce zace pe pământ, îi dăm Celui ce stă în Cer, iar căutând binele altora, sfârșim prin a găsi binele nostru. Dacă bunătatea este frumusețea sufletului, să ne ostenim în a avea sufletul cât mai frumos prin milostenia pe care trebuie să o facem față de cei nevoiași.