Cu adevărat, mare este darul milostivirii! Dacă postul şi rugăciunea ne ridică până la uşa Raiului, iubirea pentru aproapele, ca dăruire a fiinţei către cei creaţi ca şi noi, după chipul lui Dumnezeu, ne deschide larg uşa Împărăţiei Cerurilor şi ne aşază în braţele Mântuitorului.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt. Și în acest gest se ascunde o frumusețe rară, Dumnezeiască, deoarece "frumusețea milosteniei nu se măsoară după cantitate, ci după dărnicia sufletului" (Sfântul Ioan Hrisostom).
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa.
Pe aproapele nostru să-l iubim „ca pe noi înşine”, adică aşa cum ne iubim pe noi, cum ne îngrijim, ne hrănim, tot aşa se cuvine să iubim, să miluim, hrănim, să ajutăm şi să îndrumăm pe calea mântuirii pe aproapele nostru.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge.
Dând celor săraci, bunii creştini devin bogaţi în ceruri, rămânând în comuniune de iubire cu cei săraci de aici, vor avea parte de comuniunea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi în viaţa viitoare, miluind acum, vor fi miluiţi atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultaţi şi lăudaţi la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătăţile cele nestricăcioase ale împărăţiei veşnice, adăpând pe cei însetaţi, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veşmântul nemuririi, cercetând pe bolnavi şi suferinzi, se vor izbăvi de suferinţele inimaginabile şi nesfârşite, scornite de diavolii nemiloşi şi de lipsa comuniunii cu Dumnezeu şi aleşii Săi.
Rugăciunea poate, mai mult decât orice altceva, să ne păstreze neîncetat strălucirea acestei haine duhovniceşti care este sufletul. Şi, împreună cu ea, şi milostenia prisositoare – capul bunătăţilor noastre şi mântuirea sufletelor noastre.
Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
Sfântul Vasile cel Mare consideră că este necesar să nu se uite mai ales de bucuria ce o vor trăi cei milostivi la judecata din urmă: „Dumnezeu te va primi, îngerii te vor aplauda, toţi oamenii, câţi sunt de la începutul lumii, te vor ferici; slava veşnică, cununa dreptăţii, împărăţia cerurilor vor fi răsplăţile bunei administrări a acestor bogăţii stricăcioase“ (Omilii şi cuvântări, Omilia a VI-a, III).
Cu purtarea de grijă şi cu îndemnul permanent al Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, în Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului se desfăşoară activităţi de binefacere, milostenie şi sprijin pentru persoanele defavorizate din punct de vedere social.
În viața noastră de toate zilele, trebuie să avem către noi înşine inimă de judecător, către aproapele inimă de mamă, iar către Dumnezeu inimă de fiu.
Suntem datori să lucrăm faptele bune, având în vedere un lucru: ca acestea să fie plăcute lui Dumnezeu și spre slava Lui.
Jertfelnicia dragostei frăţeşti exprimată în faptele milosteniei sporesc, ne spune Sfântul Apostol Pavel, bucuria în chiar miezul încercărilor: „Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor“ (II Cor. 8, 2).
Dumnezeieştii Părinţi ne arată că fapta are trup şi suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrăm. Deci, se cuvine să fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrăm faptele cele bune.
"Mila este mai mare decât iertarea, pentru că iertarea este prima jumătate a drumului, iar fapta iubirii, a milosteniei, este drumul întreg" spunea Sfântul Nicolae Velimirovici. Dacă fapta iubirii este milostenia, atunci prin această faptă devine vizibila si cu ochii trupesti Mila lui Dumnezeu cu omul, cu tot omul!