Unii dintre noi, atunci când iubim o carte, o citim de câteva ori şi o păstrăm cu grijă, pentru a o avea la îndemână. Pentru a înţelege însă Marea Carte a Omenirii, Biblia sau Sfânta Scriptură, trebuie să o citim cu atenţie şi s-o cercetăm cu răbdare, a doua, a treia, sau a zecea oară.
Sfânta Scriptură este rodul Duhului Sfânt, crescut din pomul Tradiţiei. O bună parte dintre învăţăturile lui Iisus Hristos au fost scrise de autorii inspiraţi de Duhul Sfânt, alcătuindu-se astfel Sfânta Scriptură.
Textul biblic, în decursul mileniilor, a dat de lucru celor care s-au încumetat să se apropie de cele mai presus de înţelegere, cel mai adesea.
Răspunsul este „NU!”, de la început. „De ce?”, ar veni imediat întrebarea. Adevărurile pe care ni le prezintă Biblia sunt mai presus de mintea noastră omenească şi se adresează celor care cred în Dumnezeu şi, de asemenea, au o viaţă duhovnicească îmbunătăţită, dar şi celor care caută cu sârguinţă întâlnirea cu Dumnezeu.
După ce, în toamna anului 1916, trupele României, intrată în Primul Război Mondial de partea Antantei, dezrobiseră o parte a Transilvaniei, balanța războiului s-a întors brusc în defavoarea noastră. Coroana, Guvernul și o mare parte din instituții s-au retras în Moldova.
După cum se ştie, Biblia sau Sfânta Scriptură cuprinde Vechiul Testament din 39 de cărţi scrise într-o perioadă de o mie de ani (1250 - sec. al II-lea) înainte de Hristos. Cărţile din Noul Testament, 27 la număr, au fost scrise în primul veac după Hristos, iar cele mai multe până în anul 70.
Sfântul Pavel, marele Apostol al neamurilor, cel care a călătorit până la al treilea Cer, din mila lui Dumnezeu, adresându-se creștinilor din Corint, le-a scris din adâncul inimii: „Nu știți oare că sfinții vor judeca lumea...și chiar pe îngeri?” (I Corinteni 6, 2-3).
Pentru a îndrăzni să tâlcuim Sfânta Scriptură, adică pentru a dobândi puterea de a înţelege Cuvântul Domnului, se cere de la noi:
După cum am mai spus, Biblia este „Biblioteca”. Ne vom referi la anumite pasaje din Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi, scris de Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania. „Biblioteca prin excelenţă, singură şi singulară în dumnezeiasca ei omenitate.
Deschizând Biblia, sau Sfânta Scriptură, citim în Noul Testament, în scrisoarea adresată de Sfântul Apostol Pavel ucenicului său episcop, Timotei: „Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate”, iar Sfântul Apostol Petru ne arată că: „Niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfânt.”
De obicei auzim vorbindu-se despre canon. Când se pomeneşte în Studiul Vechiului şi Noului Testament despre canonul cărţilor Sfintei Scripturi, atunci se face referire la grupul de cărţi sfinte insuflate de Duhul Sfânt, adică, mai pe înţeles, lista acestor cărţi.
Desigur, se pune întrebarea aceasta: unde putem găsi Descoperirea Dumnezeiască care este mai presus de fire? Răspunsul este unul sigur şi singur pe lume: Descoperirea Dumnezeiască cea mai presus de fire se găseşte în Sfânta Scriptură sau Biblia, şi în Sfânta Tradiţie.
Pentru o înţelegere mai uşoară a acestei denumiri, vom reaminti că Biblia, în întregul ei, este alcătuită din două mari părţi: Vechiul Testament, care întruchipează istoria mântuirii neamului omenesc de la facerea lumii până spre secolul II î. H.; şi Noul Testament care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Iisus Hristos, istoria primelor şase decenii ale Creştinismului şi istoria mântuirii universale.
În istoria popoarelor lumii se consemnează existența femeilor celebre. Dar nu numai a femeilor celebre, așa cum am învățat noi a le cunoaște, atât din istoria social-politică, literar artistică și din domeniul științei, dar și din lucrarea de fiecare zi, ca soție, mamă și gospodină!
Cine nu ştie că cea mai mare carte a lumii este Biblia sau Sfânta Scriptură? Că se poate citi de oricine şi cu un folos vădit, nu se mai îndoieşte nimeni!
Pagina 38 din 95