În această carte întâlnim poezia psalmilor, sau cum s-ar mai spune teologia în starea ei specială de bucurie şi graţie muzicală. Omul, această fiinţă necunoscută, după cum este titrată o carte celebră de Alexis Carrel, şi-a simţit întotdeauna sufletul adiat de fiorul sacrului şi nici adierile artei nu i-au fost deloc străine.
Se mai spune că viața lăuntrică ar fi o rara avis – un fel de pasăre rară – și că ar fi greșit concepută și gândită și chiar puțin cunoscută în istoria timpului. Dar și mai pe scurt, a spune că e puțin cunoscută, ea este disprețuită, luată în râs și batjocură chiar de către cei care ar trebui să aibă o viață lăuntrică ireproșabilă.
Viața lăuntrică are rădăcină puternică în viața de pocăință a fiecăruia dintre noi. Osteneala noastră de a începe o nouă viață, se sprijină și pe lucrările imense pe care care le-au săvârșit – cu toată sănătatea lor șubredă – Sfântul Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigore de Nazianz, Sfântul Ioan Casian, Dionisie cel Mic, Sfântul Bernard, Sfântul Toma, Sfântul Vincențiu, și atâția alții, care ne-au pus în mare uimire.
Zidirea vieții lăuntrice pe temelii tari, ne asigură nouă, aici pe pământ, o împărtășire de har, care ne aduce bucuria unei fericiri pământești și cerești.
Orice încercare a omului de a se elibera de vina cea dintâi – păcatul strămoșesc – s-a lovit de liberul arbitru, adică de voința liberă de a acționa pentru a scăpa de o vină pe care, fiecare dintre noi spunem că nu avem de ce să fim pedepsiți, dacă personal nu suntem și nu am fost implicați în prima prăbușire din cauza neascultării de Domnul Dumnezeu.
Despre viața lăuntrică se citește în cărțile de spiritualitate din Răsărit și din Apus, cu același interes duhovnicesc. Casian și Dionisie, dobrogenii, au căutat, ca și arheologii, locurile din Europa, Asia și Africa, acele puncte speciale, vetre de trăire duhovnicească de înaltă ținută cărturărească și de trăire, după Tradiția biblică și Patristică.
Este la îndemâna multora să scrie, că: „În toate, să căutăm voia Domnului Dumnezeu!” Ușor de scris! Cine înfăptuiește această performanță zguduitoare de voință și conștiință? În tot ce facem noi, pe lumea asta, întrebăm dacă Domnul Dumnezeu aprobă orice am gândit, că trebuie înfăptuit?
M-am bucurat din toată inima când am citit și recitit o cugetare de rădăcină „românească”, deși este potrivită tuturor popoarelor care sunt și rezistă, adică: „Avem mereu aceeași vârstă în interior!”
Ca orice stare deosebită – și viața lăuntrică – este o plinătate de Har în lucrul duhovnicesc, ceea ce stârnește invidia celor care pândesc greșelile altora și acuză de lene și inactivitate, pe cei care s-au pus la adăpost de eforturile fizice de fiecare zi.
Parcă îți vine să mai trăiești atunci când vezi că, în gândirea mondială a fost așezată, ca o floare în glastră o zi, parcă mai frumoasă decât toate florile din lume: Ziua Mondială a Faptelor Bune!
Tot mereu mă gândesc la ceea ce a dorit Duhul Sfânt, să ne spună nouă prin cuvintele lăsate prin versetul biblic: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!”
Ca să fie limpede pentru viața noastră, nu vom neglija faptul că Domnul Dumnezeu ne cere să nu lucrăm doar pentru mântuirea noastră, ci și la mântuirea aproapelui nostru.
Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.
Ținta noastră ca viețuitori pe lumea aceasta este realizarea unui mod de viață, în centrul căreia va trebui să troneze Domnul nostru Iisus Hristos, care stăpânește într-un suflet atunci când acesta voiește să-L urmeze în toate cu dumnezeiască dragoste.
După cum se știe, mai mult sau mai puțin, despre viața lăuntrică, nu se prea vorbește, rămânând o atitudine creștină de valoare, care se observă și se împărtășește cu mare grijă.
Pagina 35 din 95