Specialiştii întru tălmăcirea Vechiului Testament, spun că despre persoana lui Maleahi nu se ştie nimic, iar numele de Maleahi ar fi un apelativ, mai ales că în primul verset zice: „Povara cuvântului Domnului către Israel prin mâna îngerului Său; puneţi-o la inimă!”
Omenirea, în memoria ei, trebuie să păstreze anumite stări de suflet care au hotărnicit pentru totdeauna viața pe care și-a consumat-o în decursul timpului.
Ca şi profetul Agheu, Zaharia s-a născut în exilul babilonic. Edictul lui Cirus avea să aducă bucurie generaţiilor care au suferit de dorul casei şi al ţării unde s-au născut moşii şi strămoşii neamului Israel.
Chemarea la lucrarea profetică a lui Ioil a fost în perioada anilor 810-750 î. H., iar numele Ioil înseamnă: „Iahve este Dumnezeu”, el fiind originar din Regatul de Sud (Iuda), acolo desfăşurându-şi activitatea.
Cuvântul „Agheu” sau „Haggai” (din evreieşte) se traduce prin „sărbătoare”, semn că ar fi fost născut într-o zi importantă, de sărbătoare, aşa cum ne-am născut fiecare dintre noi. Orice naştere este o minune în lume şi deci, cea mai mare sărbătoare.
Numele Miheia se traduce prin: „cine este Domnul?” El a fost contemporan cu Isaia proorocul, exercitându-şi lucrarea profetică între anii 740-700 î. H. El făcea parte, spre deosebire de Isaia, din pătura săracă şi modestă a păstorilor de oi, deci un ţăran vârtos de al cărui mesaj erau vizaţi cei săraci şi umiliţi.
„Sofonie” şi nu Sofronie, cum mai spunem din viteza rostirii, înseamnă, în traducere „scutul Domnului” sau „Domnul ocroteşte”. Lucrarea sa profetică, Sofonie scriitorul şi-a exercitat-o în timpul domniei regelui Iosia, între anii 640-609 î. H. .
Anii de profeţie ai lui Oseia au fost între 760-722 î. H., Oseia însemnând în traducere: Dumnezeu mântuieşte. Cartea lui Oseia se pare a fi una cu iz simbolic, prin care se anunţă prăbuşirea regatului şi a suveranilor, aceasta întâmplându-se în anul 731 î. H. Astfel, Oseia este primul profet care „lansează alegoria mariajului dintre Iahve şi fiii lui Israel; aceştia din urmă prostituându-se cu „dumnezei străini”, adică, cu zeităţile cultelor idolatre”.
„Avacum” vine din transcrierea grecească a cuvântului din limba ebraică „Habacuc”, care în traducere înseamnă „îmbrăţişare”. Cartea a fost scrisă în anii 609-608 î. H. Citind Cartea profetului Avacum vom desprinde din texte, că autorul, în cele trei capitole, alcătuite cu deosebită grijă, se arată ca un bun cunoscător al meşteşugului poetic, cu deosebire.
În jurul anului 740 î. H., Dumnezeu a chemat pe Amos la lucrarea profetică în oraşul Betel, care a devenit un centru al idolatriei. După cum se ştie, progresul material atrage aproape întotdeauna după sine o amară decadenţă morală.
Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive. Trebuie să amintim că Asiria a fost secole în şir o permanentă ameninţare asupra poporului evreu.
Începem astăzi, cu ajutorul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, un Nou An calendaristic, punând început bun vieții noastre de zi cu zi.
Cartea Profetului Iona cuprinde patru capitole. Tălmăcitorii consideră această carte a lui Iona, plină de ciudăţenii. Iona, fiul lui Amitai, se presupune că a trăit în jurul anului 760 î. H., pe vremea regelui Ieroboam al II-lea.1
Dezastrul ocupării Ierusalimului din anul 587 î. H., avea să-l găsească pe Daniel în anii prunciei. Sufletul avea să i se cutremure de cele ce vedea pe viu. Viaţa lui urma să fie una foarte importantă, având asistenţa lui Dumnezeu.
În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
Pagina 33 din 95