Nu mai este nicio îndoială, că paza inimii nu stânjenește lucrarea noastră, ci dimpotrivă o împlinește, pentru că nu mai lucrăm noi de capul nostru, ci se lucrează după voia Domnului Dumnezeu!
Cine poate ataca viața lăuntrică, viața noastră de bază? Trei ar fi vrăjmașii de care trebuie să ne pregătim pentru a fi izgoniți, mai ales că sunt înlăuntrul casei noastre.
De cele mai multe ori, cu oarecare grijă, dacă ne facem un examen de conștiință, ne putem întreba în taină sau în fața Duhovnicului Suprem, dacă am ajuns la statura de om, cu viață lăuntrică așezată și înțeleaptă.
Oricum, până la urmă, viața noastră intră într-o stare de saturație. Încet-încet, toate ale vieții încep să capete o nouă ipostază de a ne gândi la nimicnicia vieții, oricât ar fi de optimistă și plină voința de a ne împlini planurile pe care ni le facem.
Starea de lâncezeală, aveam să scriu de igrasie sau de reumatism, atacă cu predilecție sufletul și trupul; igrasia atacă zidurile și reumatismul atacă structura bietului om, neatent cu viața lui, ignorând grija de a fi atent cu fragilitatea trupului omenesc.
Viața lăuntrică nu se poate realiza dacă nu folosim cele mai puternice mijloace pentru a câștiga această viață lăuntrică, dacă nu avem o credință precisă și sigură, despre prezența activă a lui Iisus în viața noastră, iar această prezență să fie o realitate vie, care să pătrundă în toate fibrele noastre.
Întreita poftă (pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții), toate aceste stări izvorâte din păcatul strămoșesc și, din păcate, reînnoite de păcatele noastre personale, produce în inima și viața noastră sămânța morții, potrivnică vieții trăite în Iisus Hristos.
Când ne gândim și scriem despre Viața lăuntrică, în fața noastră ne apare chipul unei vieți care s-a împărtășit, deja, din Chipul cel Mare al lui Iisus Hristos, Domnul.
Viața noastră este bântuită de trei uragane nimicitoare. Care sunt uraganurile acestea înfricoșătoare?
Cine nu știe, oare, ce înseamnă Viața, pe care ne-a încredințat-o Domnul Dumnezeu, fiecăruia dintre noi, ca un dar de cel mai mare preț, pentru o perioadă de timp?
Cea mai mare greșeală pe care o facem aproape fiecare dintre noi (cine nu o face, să nu-și facă probleme!) este aceea că noi găsim mereu motive de a critica (asta este mai ușor!), dar mai ales de a judeca fără cruțare pe oricine ne vine mânia sau, pur și simplu, din meteahna de a critica și a judeca fără discernământ, cu motiv sau fără motiv, începând cu casnicii noștri și terminând cu ultimul vagabond zdrențăros, cum se mai întâlnesc pe cărările vieții.
În Biblie, care are în cuprinderea ei mai multe cărţi, ordonate cronologic, Cartea Iov ocupă locul optsprezece. Iov cel bogat, puternic, drept şi neprihănit, a fost principe al ţinutului Uz, spaţiu situat la hotarul dintre Indumeea şi Arabia.
Așa scria marele mitropolit al Țării Românești, Sfântul Martir Antim Ivireanul, în Didahiile sau Predicile sale. Vom avea acum prilejul să citim limba românească de sute de ani, exact așa cum o scria Sfântul Antim și cum o ascultau Domnul Țării, boierii și creștinii.
Estera, nepoata de frate a lui Mardoheu, care nu a plecat cu Ezdra la Ierusalim, era de o mare frumuseţe şi, prin concurs, ajunge soţia regelui Xerxe I (486-465 î. H.) care se mai numea Artaxerxe sau Ahaşveroş în versiunea ebraică.
Toma de Kempis sau Toma al Câmpului în cartea sa „Urmarea lui Hristos” ne arată, aproape la fiecare pagină, drumul care ne poate duce pe Cărările Mântuirii. Citind cartea, găsim soluții și răspuns la toate situațiile și problemele pe care le întâmpină majoritatea fiilor acestui Pământ zbuciumat, care zboară în Univers de miliarde de ani, cu o viteză constantă și continuă.
Pagina 36 din 95