Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă: „Să ne bucurăm (să ne desfătăm) în Domnul”, cugetând la cuvintele Duhului Sfânt și primind poruncile și învățăturile mântuitoare, care ne îndreaptă sufletele.
Citind Istoria Susanei, şi ar fi potrivit să fie citită de fiecare dintre noi, vom găsi într-un singur capitol o istorisire cu adânci învăţăminte. Este vorba de o judecată dinaintea venirii lui Iisus pe acest pământ.
Pentru cititorul harnic şi răbdător voi selecta câteva rânduri din vasta operă teologică a celor trei Sfinţi Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie de Nazianz, care au strălucit în secolul IV, după Hristos.
Cel care a scris Cartea Înţelepciunii lui Solomon, a fost un ilustru cunoscător şi mânuitor al limbii greceşti. Precizia şi eleganţa stilistică este o bucurie pe care o gustă cei care citesc cu evlavie, marea Carte a Înţelepciunii lui Solomon.
Cred că Sfântul Vasile cel Mare, călătorind atât de mult prin lumea de atunci, a întâlnit fel de fel de oameni, încărcați cu diverse metehne. Se pare că mâncăcioșii nu-l supărau atât de tare. Se pare că cei care se îmbătau, îl făceau ca să fie fără prea mare înțelegere.
În cărţile lui Ezdra, trei la număr, după cum se poate lesne observa, se află descrise principalele evenimente după ieşirea din captivitatea babilonică.
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).
Cei trei tineri sunt: Anania, Misail şi Azaria. Ei erau prietenii de inimă ai profetului Daniel. Toţi patru aveau să împărtăşească amara experienţă din captivitatea babilonică.
Mare ispită pe Sfântul Vasile cel Mare ca să vadă ce n-a mai văzut în viața lui de învățăcel, de student la vestitele universități din Antiohia, Alexandria și Atena, pelerin prin locuri de sihăstrie din pustiurile Egiptului, Palestinei și Asiei Mici și ori pe unde i-au călcat picioarele, văzul, mintea și inima, o păcătoasă stare, chiar în Cezareea Capadociei.
Epistola lui Ieremia este o scrisoare adresată poporului iudeu, ca un avertisment de ţinut minte. Cea mai mare ispită era, desigur, căderea în idolatrie.
Rana păcatelor era dureroasă pentru un arhipăstor de suflete care trebuiau conduse pe cărările mântuirii. Este greu să te hotărăști să nu mai păcătuiești! Am cunoscut o creatură a lui Dumnezeu, care era ispitită în toiul tinereții.
Despre Baruh se spune că a fost tahigraful (secretarul) marelui profet Ieremia. El scrie o carte pe care o citeşte regelui Iehonia, captiv în Babilon. Scopul scrierii era de a fi trimisă, ca mângâiere, poporului evreu, rămas în grele suferinţe, în Ierusalim.
Vom sta, pe mai departe, în ascultarea Sfântului Vasile cel Mare și vom vedea cât de îndurerat a fost pentru păstoriții săi care, din păcate, nu aveau măsură nici la pahar, ca și mulți dintre noi: „Prin ce te deosebești de animale, omule? Nu prin darul rațiunii, primit de la Ziditorul tău, prin care ai ajuns stăpânul și domnul întregii zidiri? Cel care prin beție se lipsește pe el de rațiune „s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor” (Psalmul 48, 12).
Iudita este o eroină a zbuciumatului popor evreu, care caută mântuirea peste tot. Generalul Olofern va fi trimis de către regele Babilonului, Nabucodonosor, în fruntea unei uriaşe armate pentru a pedepsi pe Arpaxad, regele Mezilor, pentru că n-a vrut să-i fie aliat la răfuiala cu popoarele din vestul Eufratului.
Sfântul Părintele nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul, Arhiepiscop al Constantinopolului este prăznuit de întreaga creștinătate pe 25 ianuarie.
Pagina 31 din 94