"Dă milostenie din cele ce ai și de la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin, dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie. Și îți vei adăuga prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele. Că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să te cobori în întuneric." (Tobit 4, 7-10 )
Colindul de Crăciun este unul dintre obiceiurile românești, cu originea în credința străbunilor, care străjuie cea mai importantă sărbătoare de iarnă, Nașterea Domnului.
Milostenia tămăduieşte partea cea iute a sufletului, postul veştejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o găteşte către vederea celor ce sunt. Pentru că Domnul ne-a dat nouă poruncile potrivit cu puterile sufletului, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Calinic, Sectorul Social Filantropic și de Misiune al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a organizat o activitate pastoral-misionară la Unitatea de asistență medico-socială din Rucăr.
Postul și rugăciunea sunt complete numai cu ajutorul milosteniei. Și după cum în perioada postului, rugăciunea trebuie înmulțită, tot așa și milostenia trebuie să prisosească. Făcând milostenie cu cei sărmani, facem milostenie cu noi înșine.
Virtutea milosteniei se arată în faptele iubirii creștine, în faptele îndurării trupești și mai ales în faptele îndurării sufletești, numite astlfel întrucât prin ele se aduce mângâiere trupului și sufletului, deopotrivă.
Milostenia reprezintă jertfelnicia inimii. Dând celor săraci, inima noastră devine o adevărată jertfă adusă lui Dumnezeu. Cel care dă celui lipsit, nu face altceva decât să restituie bunuri la izvorul milei, care este Dumnezeu.
Începutul lunii decembrie este pentru cei mai mulți dintre noi un adevărat motiv de sărbătoare. În afara faptului că cei mici, dar și cei mari, îl așteaptă pe Moș Crăciun, un alt motiv de bucurie este acela că din toate casele răsună veste Nașterii Domnului.
Întru aceasta să cunoaşteţi, spunea Sfântul Grigorie, cât de mare lucru este milostenia, pentru că şi în acest veac ajută şi întru cel de dincolo, de bucurie duhovnicească umple, spre Dumnezeu apropie şi asemenea cu îngerii ne face.
Când cineva dăruieste celuilalt din putinul lui, asta are valoare. Cei doi bănuti ai văduvei au fost mai lăudati, decat averile multe pe care le-au dat altii. Si dacă din al nostru dăruim celorlalti, bucuria acelor suflete ne va aduce nouă folos. Milostenia necesita putin efort la inceput, pana cand vom invata cat e de importanta, dar apoi ne va aduce multa odihna.
Mult lucrează Dumnezeu prin milostenia pe care o facem, dacă milostenia este săvârșită cu inima înfrântă. Obișnuința în fapta milosteniei biciuiește nepăsarea și comoditatea din noi, alungă zgârcenia și osândirea aproapelui din suflet, dându-ne inimă de mamă pentru toți oamenii și învățându-ne a fi lesne săritori la necazul celui de lângă noi.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, prin Sectorul Social Filantropic și de Misiune, a desfășurat în perioada 17-22 decembrie, proiectul social-filantropic ,,Bucuria Crăciunului”.
Ajutorarea celor aflați în nevoi nu este doar un act de caritate ci, mai ales, dovada iubirii sincere către Hristos Ce Se află în chipul celor necăjiți și Care, flămând fiind de mântuirea noastră, Se satură cu pâinea dospită în focul iubirii față de semeni.
Să cunoaștem bine că răsplata milosteniei noastre de la Însuși Dumnezeu este însutită. Dăruiești ceva și Dumnezeu îți dă de o sută de ori mai mult. Orice dăruim săracilor ni se va da înmulțit în ceruri, și când sufletul o să plece din această viață, își va ridica răsplata milosteniei lui.
Dumnezeieştii Părinţi ne arată că fapta are trup şi suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrăm. Deci, se cuvine să fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrăm faptele cele bune.