Aflăm din dumnezeiască Scriptură, ca ziua pe care o trăim, din împlinirea proorociilor din Vechiul Testament şi din zbuciumata istorie a Bisericii Creştine, că în Iisus Hristos Domnul s-a desăvârşit plinirea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti sau supranaturale.
Cine nu ştie că proorociile din Vechiul Testament privitoare la Mesia, Răscumpărătorul, Fiul lui Dumnezeu, s-au împlinit în chip matematic în persoana lui Iisus Hristos?
În Noul Testament, Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel ne amintesc că, în amănunt, proorociile s-au adeverit în persoana lui Iisus Hristos, Domnul. Dacă ne gândim doar la profetul Isaia, pe care-l numim şi Evanghelistul Vechiului Testament, el ne arată pe larg cele despre naşterea lui Iisus, pătimirile, moartea şi proslăvirea lui Mesia.[1]
Toate aceste proorocii s-au împlinit întocmai, în faptele şi viaţa lui Iisus Domnul, aşa cum citim în Noul Testament.[2]
Cei care au cercetat imparţial istoriile cu documentele creştine şi păgâne, precum şi cele iudaice din zorii veacurilor I şi II, ne grăiesc, fără deosebire, că Iisus Hristos, ca Dumnezeu – Om este o persoana istorică, a trăit sub împăraţii August şi Tiberiu şi a suferit răstignirea şi moartea sub guvernatorul roman Pilat din Pont. De asemenea, se constată că nicio altă persoană, purtând acelaşi nume sau alt nume, nu a avut rolul absolut şi faptele desăvârşite ale lui Iisus Hristos. Iar marile înfăptuiri şi biruinţe ale Bisericii Creştine în timpul celor peste două mii de ani, adeveresc cu prisosinţă şi ele dumnezeirea Întemeietorului ei.
Lucrarea dumnezeiască a lui Iisus Hristos a fost orânduită în chip treptat, măsurându-o după puterea de primire a Sfinţilor Săi Apostoli şi Ucenici. Dintru început s-a lucrat prin minunile săvârşite de Iisus. Apoi prin puterea dată după Învierea Sa, insuflată Ucenicilor, iar după glorioasa Înălţare la ceruri, la Cincizecime, prin puterea coborârii Duhului Sfânt, în chip de limbi ca de foc.
Aşadar, Iisus Hristos este desăvârşitorul plinirii descoperirii dumnezeieşti, din care noi ne împărtăşim pe gratis şi din plin, uitând să mulțumim, cu vie recunoștință pentru darurile de la Părintele Luminilor.
Calinic Argeșeanul
[1] Isaia 7, 14 şi cap. 53
[2] Matei 1, 21; Luca 1, 31 şi u.; I Corinteni 15, 3; I Petru 2, 24; Matei 26, 62; Fapte 8, 32; I Ioan 3, 5, etc.
