Reamintim că filosoful Edmund Husserl s-a născut în anul când se uneau Principatele Române, 1859, în orașul Moravia, pe atunci parte din imperiul austriac. A studiat matematica și astronomia. După ce și-a luat doctoratul în matematică, a decis să se ocupe de filosofie.
A devenit conferențial la Halle, unde a rămas până în 1901, când a acceptat un post de asistent la Universitatea din Gottingen, după care, în anul 1916, a devenit profesor de filosofie la Universitatea din Freiburg (unde, în 1993, la propunerea aromânului Cinfecu din America, la Congresul mondial al Aromânilor, am fost propus și ales „mitropolit” al Aromânilor din Tuti Balcani!). Husserl l-a avut ca student pe Martin Heidegger. În anul 1933, a fost suspendat din funcție din cauza rădăcinilor sale evreiești, decizie în care a fost implicat și studentul Heidegger Martin; trist și dureros! După câțiva ani, în 1938 a murit, când Hitler era în ascensiune distrugătoare.
În anul 1901, Edmund Husserl scoate cartea Cercetări logice; în anul 1907: Ideea fenomenologiei; în anul 1911: Filosofia ca știință riguroasă; ca să tipărească, în anul 1913: Idei privitoare la o fenomenologie pură.
Cum își justifică, Edmund Husserl, titlul din această tabletă? El spune: „Știința aspiră la certitudine în legătură cu lumea. Însă știința este empirică: depinde de experiență. Experiența e supusă presupunerilor și prejudecăților. Prin urmare, experiența în sine nu este știință!” Am putea spune că acesta este silogismul lui Edmund Husserl care, studiind pe Socrate, a fost bântuit de visul certitudinii, stare ce l-a preocupat întreaga viață. Și pentru a ajunge la concluziile sale, matematica nu se bazează pe dovezi empirice, acestea abundând în presupuneri.
Marele gânditor, Edmund Husserl dorea ca să ofere științei (și întregii cunoașteri) un fundament sigur!
Calinic Argeșeanul
