După cum se știe, Ahad Ha`Am este pseudonimul filosofului evreu de origine ucraineană Asher Ginzborg, un faimos gânditor sionist care a promovat o renaștere spirituală în rândul evreilor. În 1890, susținea într-un eseu relativ satiric că, deși venerăm înțelepciunea, încrederea în sine contează mai mult.
„În orice situație dificilă sau periculoasă, spune el, cei înțelepți dau înapoi, cântărind avantajele și dezavantajele oricărei acțiuni. Între timp (s-a constatat) că Ha`Am are umor și prezintă situații satirice, dar este un exercițiu care derutează pe cei mai întârziați la înțelesuri adânci. Pentru aceasta, lui Ha`Am îi plăcea să citeze un vechi proverb idiș: Un act de nebunie care dă rezultate bune rămâne totuși un act de nebunie. În unele ocazii noi acționăm fără să înțelegem deplin dificultățile sarcinii pe care ne-o asumăm, însă avem succes deoarece „norocul” este de partea noastră. Totuși, spune Ha`Am, aceasta nu face nechibzuința noastră lăudabilă în niciun fel. Dacă dorim ca acțiunile noastre să dea rezultate, trebuie, într-adevăr, să dezvoltăm și să folosim acea încredere în sine care poate fi văzută uneori în acțiunile optimiste. În același timp trebuie să temperăm de fiecare dacă această încredere în sine cu ajutorul înțelepciunii, altminteri acțiunilor noastre le va lipsi adevărata eficiență în lume” (pag. 222).
În context „ramura” pe care stă Ha`Am este Etica și ca abordare Sionismul Cultural. În antichitate, Socrate combină încrederea în sine cu recunoașterea propriei sale „ignoranțe” care era tot o expresie satirică. Precum și în anul 1511, Erasmus de Rotterdam scrie Elogiul nebuniei, o lucrare satirică ce aparent laudă comportamentul prostesc; iar Alexander Pope, în anul 1711, scrie că: „proștii se grăbesc acolo, unde îngerilor le este teamă să pășească”.
Mai cu vârf, Michel Foucault scrie Istoria nebuniei în epoca clasică, un studiu filosofic al istoriei nebuniei!
Aceasta nu are nicio legătură cu a fi nebun întru Hristos!
Calinic Argeșeanul
