Foarte mulți credincioși din parohia argeșeană Galeș, îmbrăcați în frumosul port tradițional, au participat astăzi la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Cu această ocazie a fost săvârșită și slujba parastasului pentru toți ctitorii și binefăcătorii bisericii.
Întâlnirea Ierarhului cu găleșenii a fost prilejuită de un eveniment emoționant pentru întreaga comunitate. După 39 de ani petrecuți în slujirea lui Dumnezeu, părintele paroh Eftimie Nicolae a ieșit anul acesta la pensie, lăsând în urmă amintiri de neuitat petrecute împreună cu enoriașii săi.
Este urmat de fiul acestuia, părintele Victor Eftimie, care astăzi a fost instalat în funcția de preot paroh. Și pentru că familia noului slujitor din Galeș este binecuvântată de Dumnezeu cu patru prunci, Înaltpreasfinția Sa a socotit că este necesar să acorde respectul cuvenit și doamnei preotese Eftimie Andreea care a primit medalia creștin-ortodoxă ,, Sfânta Muceniță Filoteea”.
Din aceste motive, Chiriarhul Eparhiei a dorit să amintească în cuvântul rostit că locuitorii din Galeșul argeșean, împreună cu slujitorii lor, sunt cu adevărat vrednici de originile ardelenești ale strămoșilor lor, care au ajuns în zona subcarpatică a Făgărașilor după ce au fugit de prigoana Imperiului austro-ungar.
În satul Galeş, format din ardelenii care au trecut Carpații, la aproximativ un kilometru de drumul principal ce străbate comuna Brăduleţ, s-a construit la începutul secolului al XIX-lea o biserică din lemn care a preluat hramul din satul Galeș aflat în Mărginimea Sibiului. Mai târziu, biserica zidită din piatră la 1877 a fost construită pe locul celei de lemn, după ce aceasta a fost distrusă de foc.
Biserica de zid construită în anul 1877 a fost mistuită de foc în anul 1920. În numai șase ani, sub coordonarea părintelui învățător Gheorghe Minculescu, este construită a doua biserică de zid.
În dimineaţa zilei de 3 iulie 1978, găleşenii asistau cu mare amărăciune la o scenă dezolantă: biserica satului se făcuse scrum pentru a treia oară, lovită fiind de trăsnet. Durerea nu i-a dezarmat însă pe oamenii satului, care şi-au adunat forţele şi, asemeni înaintaşilor lor, au ridicat alt sfânt locaş, animaţi de credinţa în Dumnezeu şi de speranţă.
În mai puţin de trei luni, întreaga construcţie a fost reclădită, urmând ca biserica să fie repictată. A fost retârnosită în vara anului 1980 şi dăinuie şi astăzi, fiind locul de reculegere, de închinăciune şi leagăn de credinţă pentru întreaga comunitate găleşeană.
