Autorul celei de a doua epistole, este, după cum se arată chiar de la începutul capitolului întâi: „Simeon (Simon) Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos.”[1] Şi această epistolă a fost scrisă în perioada anilor 63-67, tot din Roma, oraşul în care autorul epistolelor a murit ca martir, răstignit pe cruce cu capul în jos, în timpul persecuţiilor împăratului Nero cel nebun.
În cele trei capitole ale epistolei se află şi lămuririle limpezi date asupra profeţilor mincinoşi care, în decursul veacurilor, au încercat să scornească anumite aşa-zise profeţii. Petru Apostolul îi înfierează fără cruţare: „Dar au fost în popor profeţi mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire… Şi-n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.”[2]
Periculos este să te dai drept profet sau prezicător! A îndrăzni să tălmăceşti profeţiile din Sfânta Scriptură este şi mai periculos. De pe vremea Apostolului Petru şi până azi, „tălmăcitorii” n-au lipsit, ei neştiind poate, că o dată cu Iisus Hristos, Marele Profet, s-a încheiat perioada profetică.
Nimeni şi niciodată nu mai poate adăuga nimic la Testamentul Nou pe care ni l-a lăsat Iisus Hristos, Domnul: „Dar mai înainte de toate, voi pe aceasta s-o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii (este vorba de Vechiul Testament) nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că profeţie nu s-a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.”[3]
Când auzi pe unii spunând, că văd tot felul de imagini prin smârcuri şi prin norii cerului, te gândeşti la câtă ignoranţă şi prostie înşelătoare se supun unii din dorul de a se da „profeţi” şi „mântuitori” ai lumii. Le recomandăm să-şi vadă de propriile neputinţe şi să lase mântuirea pe seama lui Dumnezeu, care ştie să lucreze, fără indicaţii de pe mirişte.
Să ascultăm pe Sfântul Apostol Petru, care ne zice: „Aşadar, iubiţilor, cunoscându-le voi de mai înainte pe acestea, păziţi-vă ca nu cumva, târâţi de rătăcirea nelegiuiţilor, să cădeţi din întărirea voastră; şi creşteţi în harul şi cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos!”[4]
Să fugim de capcanele vremurilor otrăvite!
Calinic Argeșeanul
[1] II Petru 1, 1
[2] II Petru 2, 1-3
[3] II Petru 1, 20-21
[4] II Petru 3, 17-18
