Nu știu, desigur, cum au scris alții, cu anumite metehne fizice, uneori insuportabile. Personal, am scris după fiecare operație: de rinichi, de inimă, de coloană, și în cele de față (începând cu iunie 2024) cu o fractură izbitoare la genunchiul stâng, prin spulberarea rotulei, zdrobită în cele patru puncte cardinale.
S-a potrivit tocmai pe timpul recuperărilor la Spitalul Sfântul Nicolae din municipiul Pitești, prin bunăvoința unor specialiști cu mâini de înger și suflet de aur, să scriu tocmai despre filosoful Nietzsche „fracturat” și el în unele idei!
Ceea ce a nemulțumit pe Nietzsche, citind pe Platon, era o problemă pe cât de sensibilă, pe atât de greu a fi acceptată. Pentru Platon, tot ce vedem în lume, chiar și frumusețea, este doar o umbră a Formelor dintr-o altă lume, stare sănătoasă, valabilă și peste două milenii. Și mai sănătos: „Creștinismul consideră viața aceasta o prevestire a mai importantei „vieți de după moarte!” Fără să bănuiască, Nietzsche a mers mai departe în latura subconștientului unde se fabrica ideea de Supraom! Cum definea el acest concept? „Supraomul este o ființă de o putere excepțională, independent mental și fizic”. Nietzsche crede că nu a existat până în prezent niciun supraom, însă vede în Napoleon, Shakespeare și Socrate, modele ale sale!
Să ne alegem fiecare modelul după care să ne modelăm, dar nu dintre oameni, că ne putem duce de râpă! Dacă luăm de modele pe sfinții ale căror nume le purtăm și le cunoaștem viața, putem fi siguri că nu ne răsturnăm în nicio râpă a gândurilor noastre rebele și atinse de orice „delir”, ca și bietul Nietzsche, care până la urmă a înnebunit. Sora lui s-a ocupat de opera lui integrală.
Calinic Argeșeanul
