news        mail   location

 
 

La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.

 

În căptușeala hainei sale, rămasă după moartea sa, s-a descoperit celebrul său Memorial, scris în noaptea de 23 noiembrie 1654: „De la zece jumătate seara, până la aproape douăsprezece și jumătate (două ore!) – FOC – Dumnezeu a lui Abraham, Dumnezeu a lui Isaac, Dumnezeu a lui Iacob, și nu al filosofilor și al savanților – Dumnezeu a lui Iisus – Certitudine – FERICIRE – Certitudine, Sentiment – VIZIUNE – fericire. Pace...uitare a lumii și a totului în afară de Dumnezeu. El nu se găsește decât pe căile învățate de Evanghelie – Măreție a Sufletului omenesc – Fericire, fericire – Renunțare totală și dulce – Supunere totală lui Iisus Hristos și directorului meu de conștiință!”

Din mila lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, așa am găsit și eu, în buzunarul unei bondițe purtată de scriitorul Ioan Alexandru, un Angajament, luat în fața Domnului Dumnezeu, după ce i s-a arătat, la miezul nopții, ca și lui Blaise Pascal.

Am desfăcut săculețul din buzunar. Am găsit un fir de busuioc, o bucățică de anaforă și un pergament (un fel de foaie de calc) pe care erau scrise câteva rânduri prin care arăta că FOCUL din Ceruri a venit, în valuri, asupra sa și a intrat într-un văzduh dumnezeiesc din care a auzit glasul lui Iisus, pe care dorea să-l audă personal și singur, ca și Pascal, despre care îmi vorbea adesea și era fascinat de viața sfântă.

În angajament a scris că mulțumește Domnului Dumnezeu pentru prezența în casa lui de pe Belgrad 5, și că nu va mai scrie nicio poezie fără să pomenească de Dumnezeu! Așa a fost! S-a ținut de Angajamentul făcut în fața Cerescului Părinte. A semnat la urmă, scriind cu sângele izvorât din ființa sa. Mi-a spus să nu știe nimeni! Poate că este bine să se știe cum se arată și lucrează Domnul Dumnezeu în viața unor oameni!

Înscrisul găsit l-am pus la loc în buzunar. Cred că este acolo!

Calinic Argeșeanul

Pelerinajul este izvor de mângâiere și de încurajare pentru noi, creștinii. Pelerinajul este întâlnirea cu Domnul Hristos, o întâlnire personală, pe care însă o simțim ca fiind vrednică de a fi propovăduită, de a vedea poate și cel care nu s-a înscris în acest demers și a cunoaște adevărul că omul creștin este plin de bucurie pentru că se întâlnește cu Hristos Domnul și că dorește să vestească, prin prezența sa în inima cetății, despre taina acestei bucurii, cu nădejdea că ea va cuprinde tot mai multe inimi.
Parohia argeșeană Micești din protopopiatul Mioveni și-a sărbătorit astăzi hramul închinat praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii acestei comunități au avut bucuria de a-l primi în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.
Priceasna este deopotrivă rugăciune și cântare în cuvinte simple, amintind de cântecul doinit la șezătorile satului, dar evocând aceleași înțelesuri profunde ale credinței ortodoxe mărturisite în această tindă a raiului.
Sectorul Invatamant prin Biroul de Cateheza si Activitati cu Tineretul, al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului a organizat o procesiune in sambata Floriilor, in cartierul pitestean Gavana.
În seara zilei de 26 aprilie, curtea bisericii parohiei Micești din Protoieria Mioveni, a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care au venit să asiste la Concertul de Florii: „Crucea, calea spre înviere”.
După cum ni se arată în Triod, cartea de căpătâi pentru slujbele care se desfășoară în Postul Mare, astăzi, în sfânta și marea Miercuri, din Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care cu iubire mare a uns cu mir pe Domnul, cu puțin înainte de mântuitoarea pătimire.
După cum se ştie din veacul veacurilor, atunci când doreşti să distrugi autoritatea unei instituţii sau a unui om, îi pui la îndoială lucrarea pe care o face. Mai mult, îi găseşti argumente de a duce la desfiinţarea temeiurilor sacre sau legal – administrative. Aceasta se face deseori din invidie şi răutate. Şi se face cu multă osârdie mai ales atunci când, cel care o face, are un scop anume sau doreşte să mute atenţia pe alte planuri, pentru a nu se vădi pe sine. Vorba din bătrâni: Să mutăm la alţii musca de pe căciula noastră!
După învierea lui Lazăr din mormânt, vestea s-a răspândit ca fulgerul, după cum era şi normal. Nu se mai auzise până atunci ca cineva să învieze din mormânt un om mort de patru zile! Faima lui Iisus creştea! Cei grupaţi în partide separate: fariseii, saducheii, irodianii, acum mai mulţi ca oricând, au hotărât ca Iisus să moară: „Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă!” (Ioan 11, 53).
Cu răbdare, încă un popas cu Blaise Pascal: „Sufletul nostru este aruncat în corp, unde găsește număr, timp, dimensiuni. El raționează asupra lor, numește această natură necesitate și nu poate să creadă altfel...
Blaise Pascal, savantul pios din secolul al XVII-lea, continuă întru gândirea sa: „Liniștea eternă a acestor spații nemărginite mă sperie. Să nu căutăm deci o siguranță și o certitudine. Rațiunea noastră este întotdeauna înșelată de inconstanța aparențelor.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar