news        mail   location

 
 

Când era campania electorală în toi pentru alegeri în Parlament, Patriarhul Teoctist aștepta de la Profesorul de Istorie, Mircea Păcurariu de la Universitatea sibiană, un punct de vedere în problema reprezentării Bisericii Ortodoxe Române în viitorul Senat al Țării.

 

Istoricul Mircea Păcurariu face o prezentare istorică, începând cu Evul Mediu, când ”Ierarhii țării erau membri de drept în Sfatul Domnesc; în anumite împrejurări erau invitați în acest for chiar și egumenii marilor mănăstiri. Această practică s-a menținut și în perioada regimului ”fanariot”.

Ceva mai târziu ”după ce au intrat în vigoare Regulamentele Organice, Ierarhii au fost numiți membri de drept ai Adunării Obștești ale țării, președinția acestui for fiind încredințată celor doi mitropoliți de la București și de la Iași. Din Divanele Ad-hoc din 1858 au făcut parte și reprezentanții clerului de mir și monahal.

După 1866, noua Constituție a României a prevăzut ca din Senatul Țării să facă parte toți mitropoliții și episcopii în funcțiune.

În Transilvania, datorită condițiilor vitrege  de viață în care au trăit românii, abia în secolul al XVIII-lea, au fost numiți ca membrii ai Dietei Transilvaniei episcopii uniți de la Blaj; în prima jumătate a secolului al XIX-lea i-a acordat un loc în Dietă și episcopului ortodox de la Sibiu.

După crearea statului dualist Austro-Ungar în 1867, ierarhii din țările care depindeau direct de Austria făceau parte din Senatul imperial din Viena (ca mitropolitul Bucovinei), iar cei din țările supuse coroanei ungare făceau parte din Casa Magnaților din Budapesta. În felul acesta, românii din Transilvania și Banat au devenit membri de drept ai Casei Magnaților, câțiva preoți au fost aleși – încă mai multe legislaturi – ca reprezentanți ai Partidului Național Român, în Dieta sau Adunarea Deputaților din Budapesta.

În perioada interbelică, toți mitropoliții și episcopii ortodocși și uniți în funcțiune erau numiți membri de drept în Senatul României, aceeași calitate o aveau și șefii altor culte.

După cum se știe, în perioada 1948-1989 în Marea Adunare Națională erau aleși câte unul sau cel puțin doi reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, precum și câțiva șefi ai altor culte.”

Până aici, Profesorul Mircea Păcurariu a făcut o expunere mai apropiată ca timp de noi, fără să mai facă un excurs în veacurile bătrâne ale istoriei, începând cu Deceneu, continuând cu Mitropolia care urma imediat Domnia pământeană, ca mitropolitul să fie prezent, permanent, unde era și Domnitorul Țării. De cele mai multe ori când lipsea Domnul, locțiitor automat, pe timpul lipsei din capitală era mitropolitul Țării, care se bucura de mare cinste la Curtea Domnească.

De cele mai multe ori, chiar mitropolitul însoțea pe Domnitor pe câmpul de luptă sau în alte vizite locale sau internaționale.

La finalul materialului cerut de Patriarhul Teoctist, Mircea Păcurariu dă următoarele soluții: ”Ar fi de dorit ca Sfântul Sinod să ceară autorităților de stat ca în viitorul Senat al României să fie designați de Sfântul Sinod, 10-12 reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ierarhi, profesori de Teologie, consilieri, protopopi și preoți parohi. Socotesc că nu este o cifră exagerată, dacă ținem seama că Biserica noastră are azi peste 18 milioane de credincioși – celelalte culte vor putea primi alte locuri, în raport cu numărul credincioșilor. Consider că Sfântul Sinod are datoria de a cere forurilor superioare de Stat ca Biserica noastră să-și aibă reprezentanții săi în acest organ de conducere, așa cum s-a procedat în decursul istoriei noastre.”

Sibiu, 12 aprilie 1990

Iată cum Patriarhul Teoctist avea grijă de toate aspectele din organizarea Bisericii Ortodoxe Române, ajutat de lucrătorii din Cancelaria Sfântului Sinod, dintre care, cel dintâi a fost Constantin Pârvu, Vicar patriarhal administrativ, creierul Cancelariei Sfântului Sinod peste trei decenii, slujind pe timpul celor patru patriarhi: Justinian, Iustin, Teoctist și o vreme și sub ascultarea Patriarhului Daniel.

Răpus de oboseală multă, încărcat de ani și suferințe s-a retras să-și plângă neputințele și durerile din multa muncă la care s-a robit pe sine fără cruțare.

Când se va scrie un adevăr clar despre acest om, el va fi ca o lumină de slujitor sincer și total, peste veacuri.

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul IV, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2015.

În Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, parohia Cracăul Negru din comuna nemțeană Crăcăoani, protopopiatul Târgu Neamț, a îmbrăcat haine de sărbătoare. Credincioșii din această comunitate au avut astăzi ocazia binecuvântată de a se întâlni în rugăciune cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, aflat în vizită pe meleagurile natale.
Tot în această după-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul a dorit să facă un scurt popas și la mănăstirea Agapia, aflată în apropiere. Întreg personalul monahal a avut bucuria de a participa la prezentarea cărții care a fost făcută în trapeza mănăstirii.
În perioada 17-19 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul se află în vizită pe plaiurile moldave, cu ocazia lansării unei noi cărți intitulată ,, Bucuria de a trăi”. Dorind să facă prezentarea acestei lucrări în locurile care-i amintesc de anii copilăriei, Chiriarhul a făcut astăzi un scurt popas duhovnicesc la mănăstirea Văratec, aflată în apropierea satului său natal – Cracăul Negru.
Aforismele Arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, o parte culese din opera sa vastă, altele cugetări de sine stătătoare, ating cele mai diverse teme. Multe sunt abordări din unghiuri diferite ale unor subiecte, sunt sfaturi care se adresează lumii noastre pe care bunul psiholog, care este cărturarul Calinic Argeșeanul, o cunoaște și îi oferă o sumă de răspunsuri la chestiunile fundamentale care țin de relația cu Dumnezeu, viața în Biserică, viața în lume, relațiile dintre oameni, nevoia de modele în istorie, în cultură.
Scriitorul Calinic Argeșeanul a debutat, cu aproape patru decenii în urmă, cu o carte al cărui titlu sentențios se reduce la o sintagmă care i-a marcat evoluția sub toate aspectele ei: Bucuria lecturii. De la bucuria lecturii, până la bucuria de a scrie, calea este una firească, iar cărțile și studiile semnate de cărturarul Calinic Argeșeanul se constituie ele însele într-o adevărată bibliotecă, spune cărturarul Adrian alui Gheorghe.
Trebuie să recunoaștem că filosoful John Locke, în gama filosofilor lumii este analitic și uneori lasă câte o fereastră pentru a se aerisi meandrele gândirii sale. Deși el respinge doctrina ideilor înnăscute, totuși, el nu respinge și conceptul că ființele umane au anumite abilități înnăscute.
Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
Am ajuns la ultima tabletă, așezând în pagină, câteva rânduri din Etica, Partea V, după cum urmează: „Prin ceea ce precede am terminat ceea ce voiam să demonstrez cu privire la puterea sufletului asupra pasiunilor și despre libertatea sufletului.
Filosoful Benedict Spinoza, care este viu și prin scrisul său plin de înțelepciune duhovnicească, ne-a lăsat material de bază și despre suflet și despre libertatea umană.
Ca să ne aducem aminte, mai ales, de filosoful Benedict (Baruch) Spinoza, pentru frumusețea gândirii sale, să mai facem un popas pe paginile din opera sa, Etica:

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar