news        mail   location

 
 

În toamna anului 1964, când am păşit pentru prima oară în „buricul” Transilvaniei, aproape de poalele dealului Bobâlna, în parohia Tioltiur, începeam lucrul pastoral la vârsta numai de douăzeci de ani, proaspăt împliniţi.

 

Înainte de a mă muta în casa parohială, pe care am văruit-o cu propriile mâini, primenindu-o cu sobe de teracotă, aşa cum învăţasem de la tatăl meu Haralambie, am fost găzduit la coratorul (primul epitrop) David David.

Aveam să văd pentru prima dată un ardelean sever, care mereu vorbea sacadat, trăgând din pipă, mahorcă rău mirositoare, dând fum pe nări şi scuipând, uneori, nicotina care se lipea din viteză pe pereţi, pe uşă, mese sau pervaze.

Am îndurat câteva săptămâni trombele de fum pe care le îndrepta spre subţirele meu nas de cavaler ecleziastic. Era începutul de calm şi tact pastoral. Nici cei ai casei nu erau bucuroşi de stropşelile pufăitoare ale aceluia care purta cel mai frumos nume din câte-am întâlnit pe pământ, de David David!

În casa de piatră cu cerdac, gospodăreau ardelence cum rar mi s-a dat să văd. Trebăluiau întru curăţenie şi ordine, ţeseau pânză, făceau pită proaspătă pe care, înainte de a o tăia, făceau semnul Sfintei Cruci, îngrijeau pruncii, „voroveau” într-o limbă caldă ca o zi de primăvară. Acolo am auzit pentru prima dată, în dialog dinamic şi decent, expresia: „Dumnezeu drăguţu`!” Am rămas locului, ţintuit câteva secunde, mintea fugindu-mi ca fulgerul prin toată teologia pe care o învăţasem până atunci. Nu mi s-a oprit nicăieri. Eram deja încurcat la auzul acelor cuvinte. De unde ştiau ei aşa expresii pe care le foloseau cu o nonşalanţă care îl izbea fără cruţare, mai ales pe acela care le auzea pentru prima oară?

Fără vrerea mea, am înţeles atunci că mă aflam în faţa unei bogăţii de spirit aparte. Am început să fiu mai atent la orice cuvânt şi expresie colorată de puritatea verbului transilvan.

O altă ardeleancă zdravănă şi harnică peste măsură şi cu o robusteţe ieşită din comun trebăluia din zori şi până-n noapte şi repeta din când în când: O, Doamne, îţi mulţumesc! Ţucu-ţi tălchile! Adică, am înţeles după aceea: Doamne, îţi pup tălpile! Mărturisesc şi acum că am fost bucuros multă vreme. Mă găseam într-un loc unic pe pământ! Hotărât: nu mă înşelam! Şi la noi la Argeş se spune: Doamne, pupa-ţi-aş tălpile!

Cum să nu iubească Dumnezeu aşa locuri cu aşa oameni?

Calinic Argeșeanul

Din anul 2013, la inițiativa comunității online „La blouse roumaine”, românii din țară și din străinătate au îmbrățișat ideea celebrării unei zile universale dedicate iei, data aleasă fiind ziua de 24 iunie, de sărbătoarea Sânzienelor, cum este cunoscută în calendarul popular. Demersul și-a propus întărirea ideii de conservare și de perpetuare a acestui element de patrimoniu din cultura tradi­țională, atât prin purtarea iei, cât și prin menținerea vie a meșteșugului de coasere a cămășilor tradiționale.
Cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, în seara zilei de 24 iunie, iubitorii muzicii au fost în biserica parohiei Sfânta Vineri, unde a fost organizat un concert de muzică religioasă, invitat fiind Corul Tronos Junior, dirijat de domnul Ioan Balaban.
Ajutorarea celor aflați în nevoi nu este doar un act de caritate ci, mai ales, dovada iubirii sincere către Hristos Ce Se află în chipul celor necăjiți și Care, flămând fiind de mântuirea noastră, Se satură cu pâinea dospită în focul iubirii față de semeni.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului prin Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul a organizat o activitate catehetică în biserica parohiei Rătești, din protoieria Topoloveni.
De zece ani, ziua de 24 iunie a devenit pentru românii de pretutindeni o zi în care celebrează principala piesă din portul tradițional femeiesc: cămașa sau ia. Cu o chintesență de mesaje, piesă a costumului de sărbătoare la noi, ia încorporează istoria noastră culturală de la începuturi până astăzi. Ca obiect vestimentar, ia reprezintă o emblemă identitară pentru români.
1. Puternic nu este cine are şapte mii de oi şi patru sute de capre, cinci mii de hectare de pădure şi tot atâtea de grâu, şapte magazine, trei pitării, patru staţii de sortare, douăzeci de blocuri şi alte acareturi, milioanele apărute peste noapte.
Dintre toate zidirile binevoite şi binecuvântate de Dumnezeu pe pământ, omul este cel care a fost încoronat cu marele dar al Rostirii!
Când purtam opinci, talpa piciorului se lipea bine de pământul pe care-l călcam. Nu degeaba ţăranul s-a numit talpa ţării. Pe vremurile mai bune, oamenii purtau sandale de piele, foarte lejere sau papuci din diferite materiale. Cine nu-şi aduce aminte de acei tenişi făcuţi din pânză de bumbac sau cânepă? Era o bucurie să te încalţi cu aşa podoabă de papuci uşori şi frumoşi. Noi îi făceam cu cretă pe deasupra şi erau de un alb imaculat, iar în sport erau cei mai căutaţi şi folosiţi.
Marii înţelepţi ai tuturor timpurilor au avut doar cuvinte înaripate atunci când a fost şi este vorba despre acea stare unică de spirit, numită: Prietenia!
De câte ori nu ne simţim aşa de bine având în jurul nostru oameni cu care ne putem împăca! Cât este de necesar să ai pe cineva căruia să-i poţi spune totul, ca ţie însuţi. Prieteniile sunt apreciate ca o ipostază a sfinţeniei. Anticii şi de la ei până în timpurile moderne, s-au scris despre prietenie tomuri întregi. Iisus a pus problema prieteniei tranşant. Adică, nu se poate vorbi în dodii sau lua cumva în glumă această stare unică din viaţa omului.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar