Suntem datori să lucrăm faptele bune, având în vedere un lucru: ca acestea să fie plăcute lui Dumnezeu și spre slava Lui. Că zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ”Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”(Matei 5, 16).
Domnul Iisus Hristos vine în lume din dragoste, să ridice chipul cel căzut al omului la treapta pe care a fost creat şi care întruchipează dragostea cerului coborâtă pe pământ. Slăvit de îngeri, străjuit de păstori şi închinat de magi, Mântuitorul Hristos coboară astăzi printre oameni, luminând cu înfăţişarea sfintei Sale dumnezeiri de Prunc staulul sărac din Bethleem şi lumea întreagă.
Omul este supus unui proces de schimbare pe tot parcursul vieții sale, bătrânețea fiind punctul culminant al schimbărilor survenite de‑a lungul anilor. Bătrânețea, „această toacă de vecernie a vieții”, cum o numea scriitorul Vasile Ghica, reprezintă perioada apogeului trăirii pământești.
Crăciunul este pentru copii cea mai așteptată sărbătoare. Și pe măsură ce creștem, îi descoperim sfințenia și veșnicia. Colindele, bradul cu steaua în vârf, steaua care nu se stinge niciodată, vestind marea bucurie şi taina îmbelșugată: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Noi suntem ținuți în viață de mila lui Dumnezeu. Zi și noapte cerem milă și iertare. Le vom primi atunci când și noi le vom înfăptui la rândul nostru, pentru că milostenia urcă până la tronul lui Dumnezeu.
Milostenia tămăduieşte partea cea iute a sufletului, postul veştejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o găteşte către vederea celor ce sunt. Pentru că Domnul ne-a dat nouă poruncile potrivit cu puterile sufletului, ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Domnul Hristos vine în mod tainic la noi nu numai prin Sfintele Taine ale Sfântului Altar, ci și prin taina aproapelui nostru, care poate fi omul bolnav sau aflat în suferință. Responsabilitatea noastră față de cei cu probleme sociale, trebuie să fie motivată de faptul că în omul bolnav, sărac, flămând, gol și umilit este prezent tainic Hristos Însuși, care ne cheamă să fim milostivi ca Tatăl nostru Cel din Ceruri.
Când sufletele sunt rănite de patimi grele, când ghearele osândirii de aproapele ne fură toată bucuria de a sta împreună cu cei dragi, când pizma, invidia și altele asemenea acetora ne rod sufletul precum caria roade dintele, Dumnezeu ne întinde mereu funia milosteniei ca să ne ridicăm din nou de la neomenie la omenie, de la tristețe la bucurie, ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.
Suntem datori să lucrăm faptele bune, având în vedere un lucru: ca acestea să fie plăcute lui Dumnezeu și spre slava Lui. Că zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos: ”Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri” (Matei 5, 16).
În ziua de 15 decembrie 2023, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din Cercul nr. V pastoral: Zgripcești, Negrești, Furești, Dobreștii de Jos, Dobreștii de Sus, Boțești și Greci Moșteni, au dăruit alimente pentru credincioși.
Biserica are datoria de a se preocupa de toți credincioșii, indiferent de vârsta sau statutul socio-cultural al acestora, sprijinindu-i spre o dezvoltare firească a chipului lui Dumnezeu în asemănarea cu El, spre împlinirea rostului existenței omului: sfințirea propriei vieți pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Milostenia înfrumusețează viața, împacă toate neînțelegerile, limpezește ceea ce este încurcat, ușurează ceea ce e greu, înveselește ceea ce a trist și aduce bucurii atât celor asupra cărora se revarsă, cât și celor care o practică.
Când facem milă cu cel nevoiaș, inima ni se face ușoară și căpătăm îndrăzneală în rugăciune. Când miluim pe cel sărman, dispar gândurile cele rele și simțim că suntem din nou fiii lui Dumnezeu.
Mult lucrează Dumnezeu prin milostenia pe care o facem, dacă milostenia este săvârșită cu inima înfrântă. Obișnuința în fapta milosteniei biciuiește nepăsarea și comoditatea din noi, alungă zgârcenia și osândirea aproapelui din suflet, dându-ne inimă de mamă pentru toți oamenii și învățându-ne a fi lesne săritori la necazul celui de lângă noi.