Această carte a lui Tobit este bună de citit, folositoare pentru viaţă, după cum veţi vedea. Tălmăcitorii spun că Tobit ar fi un fel de cod moral scris în captivitatea babilonică, din cetatea Ninive, capitala Asiriei.
Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive.
Specialiştii întru tălmăcirea Vechiului Testament, spun că despre persoana lui Maleahi nu se ştie nimic, iar numele de Maleahi ar fi un apelativ, mai ales că în primul verset zice: „Povara cuvântului Domnului către Israel prin mâna îngerului Său; puneţi-o la inimă!” Cum înger înseamnă: vestitor, mesager, deducem sensul numelui „Maleahi”.
Cartea Profetului Iona cuprinde patru capitole. Tălmăcitorii consideră această carte a lui Iona, plină de ciudăţenii.
Ca şi profetul Agheu, Zaharia s-a născut în exilul babilonic. Edictul lui Cirus avea să aducă bucurie generaţiilor care au suferit de dorul casei şi al ţării unde s-au născut moşii şi strămoşii neamului Israel.
În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
Cuvântul „Agheu” sau „Haggai” (din evreieşte) se traduce prin „sărbătoare”, semn că ar fi fost născut într-o zi importantă, de sărbătoare, aşa cum ne-am născut fiecare dintre noi. Orice naştere este o minune în lume şi deci, cea mai mare sărbătoare.
Chemarea la lucrarea profetică a lui Ioil a fost în perioada anilor 810-750 î. H., iar numele Ioil înseamnă: „Iahve este Dumnezeu”, el fiind originar din Regatul de Sud (Iuda), acolo desfăşurându-şi activitatea.
Când mă gândesc la Sfântul Antim Ivireanul, alesul cărturar şi scriitor în slovele de aur ale cuvântului românesc, mintea mă duce la anul 1650, când Dumnezeu a binecuvântat naşterea pruncului, de neam georgian, care va deveni cel mai luminat mitropolit al Ţării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.
Numele Miheia se traduce prin: „cine este Domnul?” El a fost contemporan cu Isaia proorocul, exercitându-şi lucrarea profetică între anii 740-700 î. H.
Materialul cercetat şi tălmăcit de specialişti asupra vieţii lui Neagoe Vodă Basarab, de la începutul vieţuirii sale în această frumuseţe a lumii văzute şi până la trecerea în Ţara de peste veac, este imens şi te transpune într-o lume plină de frumuseţi şi vrednicii, dar şi încercări, uneori, peste puterile omului de a fi învinse, dacă nu are „ajutorul de sus, de la Părintele Luminilor!”
În jurul anului 740 î. H., Dumnezeu a chemat pe Amos la lucrarea profetică în oraşul Betel, care a devenit un centru al idolatriei.
„Sofonie” şi nu Sofronie, cum mai spunem din viteza rostirii, înseamnă, în traducere „scutul Domnului” sau „Domnul ocroteşte”.
Anii de profeţie ai lui Oseia au fost între 760-722 î. H., Oseia însemnând în traducere: Dumnezeu mântuieşte. Cartea lui Oseia se pare a fi una cu iz simbolic, prin care se anunţă prăbuşirea regatului şi a suveranilor, aceasta întâmplându-se în anul 731 î. H.
„Avacum” vine din transcrierea grecească a cuvântului din limba ebraică „Habacuc”, care în traducere înseamnă „îmbrăţişare”.
Pagina 87 din 95