Biserica lui Hristos păstrează Tradiţia Apostolică. Această grijă pentru Tradiţie sau Predanie duce la unitatea şi întărirea Bisericii. Când ultimul Apostol a murit, viaţa în Duhul Sfânt nu s-a micşorat în Biserică.

Iisus Hristos, înainte de Înălţarea la Cer, făgăduieşte Apostolilor şi urmaşilor acestora că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, iar Duhul Sfânt îi va ajuta să priceapă tot adevărul şi să-l apere.[1]

Pentru aceasta, Sfânta Tradiţie s-a numit şi ţinerea de minte a Bisericii, ea fiind viaţa Bisericii. Sfântul Irineu ne dă amănunte preţioase: „Biserica, după ce a primit [...] această propovăduire şi această credinţă, măcar că e răspândită în toată lumea, le păstrează cu grijă, ca şi cum ar locui într-o singură casă. De asemenea, ea crede Apostolilor şi Ucenicilor acestora, ca şi cum ar avea un singur suflet şi aceeaşi inimă. Ea predică acestea în armonie cu Apostolii, învaţă şi transmite ca şi cum ar avea o singură gură. Deşi în lume limbile sunt deosebite, puterea Tradiţiei e una şi aceeaşi. După cum soarele, zidirea lui Dumnezeu, e unul şi acelaşi în toată lumea, tot aşa şi propovăduirea adevărului se arată pretutindeni şi luminează pe toţi oamenii care vor să vină la cunoştinţa adevărului.

Nici cel tare în cuvânt dintre Întâistătătorii Bisericilor nu va spune altceva[…] căci nimeni nu este mai presus de Învăţătorul său,[2] nici cel slab în cuvânt nu va împuţina Tradiţia. Credinţa fiind una şi aceeaşi, nici cel care este în stare să vorbească mult despre ea nu o sporeşte, nici cel ce vorbeşte mai puţin nu o împuţinează”.

Sfântul Irineu mărturiseşte: „Prin episcopii aşezaţi de către Apostoli şi urmaşii acestora, Tradiţia se înfăţişează ca universală şi neîntreruptă.” Clement Romanul a cunoscut personal pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. El spune că „avea Tradiţia în faţa ochilor!” La fel mărturiseşte şi Sfântul Policarp al Smirnei, aşezat episcop de către Sfinţii Apostoli.

Calinic Argeșeanul

[1] Ioan 16, 13

[2] Matei 10, 24; Luca 6, 40