În ziua de cinstire a praznicului Bunei Vestiri, credincioșii argeșeni au ajuns la mănăstirea argeșeană Corbii de Piatră unde au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
În final, Chiriarhul a săvârșit slujba parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii acestei vechi obști monahale.
În cuvântul rostit, Ierarhul Argeșean a vorbit despre importanța praznicului Bunei Vestiri, amintind de planul pe care Dumnezeu l-a avut din veșnicie cu privire la mântuirea noastră. De asemenea, a fost evidențiat faptul că Mănăstirea Corbii de Piatră adăposteşte una dintre cele mai de preţ comori ale României: primele fresce bisericeşti. Picturile zugrăvite în lăcaşul rupestru au fost datate de istorici ca fiind executate la începutul sec.al XIV-lea.
Astăzi, când s-au împlinit 20 de ani de la redeschiderea mănăstirii Corbii de Piatră, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul a hotărât să instaleze un nou stareț în persoana părintelui ieromonah Ioanichie Sturzeanu, care a fost ridicat cu această ocazie la rangul de potosinghel. Tot astăzi, vechiul stareț al obștii, părintele ieromonah Ignatie Gorunescu, a fost ridicat și el la treapta de protosinghel. Mai mult, Chiriarhul a oferit astăzi medalia creștin ortodoxă,, Sf. Mc. Filoteea” unei vrednice enoriașe din comuna Corbi, numită Doina Sturzeanu, mama actualului stareț. De asemenea, domnul Cătălin Sturzeanu, un bun meseriaș local, a primit medalia creștin ortodoxă ,,Sf. Cuv Ioanichie cel Nou de la Muscel”
Aflată la o distanţă de aproximativ 33 km de orașul Curtea de Argeş, pe Valea Râului Doamnei, în localitatea Jgheaburi ,din comuna Corbi, aşezarea rupestră este adăpostită într-un perete de stâncă înalt de aproximativ 30 metri şi lung de aproape 15 metri.
Se spune că mănăstirea săpată în stâncă datează încă din secolul al XIV-lea, fiind reabilitată în perioada domnitorului Neagoe Basarab, în anul 1512. Este de asemenea prima mănăstire de călugăriţe din România. Din cauza condiţiilor vitrege, călugăriţele sunt mutate, iar mănăstirea devine de călugări.
În partea sudică se afla trapeza mănăstirii dăltuită la rându-i în piatră şi care în vechime slujea şi de divan, când domnitorul ţării lua parte la hramul mănăstirii, iar atunci judeca cele mai grele procese şi stingea anumite neînţelegeri.
După ce a funcționat o perioadă ca biserică de mir, din anul 2003, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, s-a reînnodat firul vieţii monahale întrerupt acum mai bine de 200 de ani.
