Sfântul Ioan Evanghelistul, în Epistola a doua Sobornicească, se adresează astfel:
„Bătrânul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care îi iubesc întru adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei ce-au cunoscut adevărul – în virtutea adevărului care rămâne întru noi şi în veac va fi cu noi.”[1]
Doamna, căreia îi este adresată epistola, este una dintre Bisericile creştine din Asia Mică. Este numită „Doamnă” pentru că este Biserică şi Biserica este „soţia” lui Hristos şi mama celor aleşi.
Sfaturile către Doamna cea aleasă – Biserica dimpreună cu fiii ei, sunt reamintite: „Şi acum te rog, Doamnă – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la început: să ne iubim unii pe alţii. Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la început: să trăiţi întru iubire.”[2]
Ceea ce era atunci, în privinţa credinţei în Dumnezeu şi Iisus Hristos, se arată a fi şi în zilele noastre. Lipsa de cultură adevărată, adică ştiinţa priceperii lui Dumnezeu, era şi atunci cum este şi azi. Ignoranţa în cele sfinte se lăfăie cu îndrăzneală pe uliţele ţării. Sfântul Ioan ne avertizează: „Tot cel ce o apucă înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui Îl are, acela, şi pe Tatăl şi pe Fiul.”[3]
Mai mult chiar, Sfântul Ioan pune în inima Bisericii şi grija de a se feri de cei care strâmbă învăţăturile: „Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!, fiindcă cel ce-i zice: Bun venit!, se face părtaş la faptele lui cele rele.”[4]
Bun venit, tuturor celor care cred în Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii!
Calinic Argeșeanul
[1] II Ioan 1, 1-2
[2] II Ioan 1, 5-6
[3] II Ioan 1, 9
[4] II Ioan 1, 10-11
