Despre autorul primei epistole, putem spune că nu-i nevoie să facem un comentariu elaborat.
După cum citim chiar de la începutul capitolului întâi, autorul se numeşte pe sine: „Petru, apostol al lui Hristos!”[1] el, care se numise la început Chefa, iar după ce a fost chemat de Domnul, Petru.
La redactarea epistolei, care cuprinde cinci capitole, apostolul Petru s-a folosit de ajutorul unui secretar, pe nume Silvan,[2] aceeaşi persoană cu Sila din Faptele Apostolilor 15, 40, harnic colaborator al Sfântului Apostol Pavel, în cea de a doua călătorie misionară.
Epistola a fost scrisă între anii 63 şi 67, se pare, la Roma, adresându-se mai multor Biserici din Asia Mică: „Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleşi, aflaţi în trecere prin Diaspora – în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi Bitinia.”[3]
Iată câteva versete din epistola întâi a Sfântului Apostol Petru:
„În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, compătimitori, iubitori de fraţi, mărinimoşi, smeriţi, nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând; că spre aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se îndepărteze de rău şi să facă binele; să caute pacea şi s-o urmeze; căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor; dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac rele!”[4]
Dacă ar fi să vorbim de un cod de comportare creştină, să citim din epistola petrină, astfel: „Sfârşitul a toate s-a apropiat; fiţi aşadar cumpăniţi la minte şi privegheaţi în rugăciune, înainte de toate avându-vă între voi în iubire arzătoare, fiindcă ea, iubirea acoperă mulţimea de păcate. Fiţi primitori de oaspeţi unii către alţii, fără să murmuraţi. Fiecare, după darul pe care l-a primit, slujiţi-vă unii altora ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă cineva vorbeşte, cuvintele să-i fie ca ale lui Dumnezeu; dacă cineva slujeşte, slujba să-i fie ca din puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate să fie Dumnezeu slăvit prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!”
Hăruiește-ne, Doamne, să citim barem două capitole din Scriptură, pe zi, cum ne învăța Teofil Pârâianul, sfântul de la Sâmbăta de Sus.
Calinic Argeșeanul
[1] I Petru, 1, 1
[2] I Petru 5, 12
[3] I Petru 1, 1
[4] I Petru 3, 8-12
