În canonul biblic al Noului Testament, Evanghelia după Sfântul Luca ocupă locul al treilea.

Această Evanghelie îl are ca autor pe cărturarul Luca, cel care, după mărturia Sfinţilor Părinţi, a făcut parte dintre cei 70 de apostoli, fiind, alături de Cleopa, călător pe drumul Emausului.[1]

Prin anul 44 d. H., Luca făcea parte din comunitatea creştinilor din Antiohia Siriei, de unde, se presupune că şi-ar trage obârşia. Luca a gândit şi a scris într-o limbă literară de o mare frumuseţe şi supleţe, precum n-a scris nimeni, doar Epistola către Evrei ridicându-se la aceeaşi înălţime stilistică. Fiind apropiat de Sfântul Apostol Pavel, delicat şi devotat ucenic, l-a însoţit în călătoriile misionare şi în cele două captivităţi la Roma, capitala Imperiului Roman.

Negreşit, Luca Evanghelistul, a fost un medic profesionist, iar mărturiile din secolul al IV-lea, ne arată, că avea şi iscusinţa de zugrav, fiind considerat autorul primului portret – icoană al Maicii Domnului. Pe lângă superba Evanghelie, de la Sfântul Luca ne-au rămas şi Faptele Apostolilor, prima istorie a creştinismului primar, de valoare absolută.

Evanghelia după Luca a fot scrisă după anul 63 d. H. în cetatea Romei. Atât Evanghelia, cât şi Faptele Apostolilor au fost adresate lui Teofil, un patrician proaspăt convertit la creştinism. Lui îi oferă Luca istoria vieţii lui Iisus Hristos, redactată la nivelul exigenţelor istorice şi intelectuale autentice, folosind, deopotrivă, izvoarele scrise şi pe cele din viu grai. Izvoarele scrise: Evanghelia după Matei, ca martor ocular; Evanghelia lui Marcu, ucenicul Sfântului Petru, deci izvor tot de mâna întâi; ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul, martori direcţi; sfintele femei care-L însoţiseră pe Iisus Domnul în Galileea, Ierusalim şi alte locuri.

Ce vom spune despre mărturiile femeilor, martore permanente ale vieţii pământeşti a lui Iisus, cu simţăminte pline de evlavie, cele care au văzut minunile pe viu, săvârşite de către Mântuitorul Hristos? Marta, Maria şi Lazăr, Ioana şi Susana, Maria din Magdala, şi, mai presus de toate, însăşi Maica Domnului, care a scos din cămara inimii o seamă de lucruri, doar de ea ştiute,[2] sunt temelia de netăgăduit a adevărurilor mântuitoare din Evanghelia după Luca.

Evanghelia după Luca, cea mai întinsă dinte toate Evangheliile, are un stil inconfundabil, limpezime şi un plus de credibilitate, eleganţă stilistică, ea fiind o capodoperă istorică, literară şi duhovnicească.

Dacă citim cu dragoste şi răbdare această operă de bază, ocrotită de Duhul Sfânt ca să ajungă până la noi, vom avea o mare bucurie şi vom găsi episoade mângâietoare de suflet şi sfinte nădejdi. Vom avea surpriza să citim şi din povestirile de taină ale Maicii Domnului, cum ar fi, spre exemplu, şi în Luca 2, 41-49, episodul cu prezenţa lui Iisus la templu, la 12 ani.

Se înţelege de la sine delicateţea emoţionantă a povestirii. Simplitatea şi puterea de evocare este superbă şi nu te îndoieşti nicio clipă. Pictorii celebri ai lumii ne-au lăsat imagini reprezentând parabolele Vameşului şi a Fariseului, Samarineanului Milostiv, Fiului Risipitor, şi mai ales episodul tainic şi mirific al drumului spre Emaus.

De câte ori am citit acest episod aveam sentimentul călătoriei cu Iisus, prin dumbrăvile acestei lumi văzute!

Calinic Argeșeanul

[1] Luca 24, 13-35

[2] Luca 2, 19