Când începi să trăiești din amintiri și mai ales când povestești: „cum mă bucur să mă trezesc”, ca în vremea lui Creangă, cei care te ascultă, cu o oarecare compasiune (milă), pe șoptite spun vecinului: „Se vede că a ajuns babalâc și că a dat în mintea copiilor!”

Nu știm cine și când ajungem în „mintea copiilor”, dar atunci când ne păstrăm inocența (nevinovăția în gândire și comportare), avem speranța că putem avea curajul întâlnirii cu Domnul Dumnezeu!

„Amintirile”, ne arată Alexandru Ciurea, neurochirurgul nostru român, reprezintă, pe lângă conștiință și puterea minții, al treilea mister. De unde avem aceste amintiri, cum le stocăm, ce reprezintă ele și ce funcție are creierul în aceste amintiri, mai exact? Aceste amintiri sunt stocate într-o zonă profundă a creierului. Locul unde se adună cutiuța cu amintiri este hipocampul. În această zonă, numită hipocamp, adunarea de amintiri este stratificată. De aceea avem amintiri din copilărie, din adolescență, din maturitate. Niciunul dintre noi nu a uitat și nu va uita primul sărut (asta-i părerea lui Alexandru Ciurea). Nimeni nu va uita prima notă la școală, prima mângâiere a bunicilor, a părinților, a profesoarei care ne-a iubit și care ne-a ajutat să progresăm în viață...Cel mai cunoscut exemplu în literatură este Marcel Proust (1871-1922), cu cartea sa: În căutarea timpului pierdut. Reîmprospătând amintirile, reîmprospătăm memoria, reîmprospătăm circulația, reîmprospătăm însăși activitatea cerebrală, numindu-se refreshment actual. Se spune de multe ori că pierdem memorie și pierdem amintiri...Toate lucrurile trebuie adunate „pas cu pas”, niciodată nu trebuie să ne supărăm că am uitat cuvântul respectiv. Este foarte sănătos și ne face foarte bine să reîmprospătăm amintirile. Amintirile ne întineresc, ne fac să gândim pozitiv: „Vai, ce frumos a fost când eram copil! Produce plăcere să vorbiți despre tinerețe, despre copilărie, despre toate lucrurile care vă plac. Dacă vorbiți despre lucruri triste, nu o să ducă la nimic bun. Se produce un „declic cerebral”, toate lucrurile merg spre depresie.”

S-a împământenit, în mod greșit, că depănând amintirile, în anumite situații, ne auzim, cum s-a mai spus că persoana respectivă este deja „demodată” și „demolată”.

Această rostire este contrazisă de știința medicală, prin care se arată, că amintirile evocate cu atâta dragoste și trăire, fac parte din gama de medicamente care susțin sănătatea și prospețimea creierului.

De aceea, am îndemnat și îndemn, apucați-vă de scris, despre viața dumneavoastră, care este un mister și trăiește în prezent, pentru viitor, dar și din sfintele amintiri!

Calinic Argeșeanul