news        mail   location

 
 

Când eram prunc şi mergeam cu mama la schituri şi mănăstiri, am auzit o călugăriţă de la Văratic cum îi povestea mamei despre un păcat îngrozitor numit hulă. Nu pricepeam mare lucru dar îmi dădeam seama, din cele povestite de călugăriţă, cu atâta of şi năduf, ba şi cu lacrimi, că este ceva complicat şi greu de biruit.

 

Mama asculta cu îngrijorare, mai ales atunci când a spus, că deşi l-a mărturisit mereu, tot nu scăpa de gândul şi imaginaţia hulei. Duhovnicul i-a spus că acest păcat este lucrarea expresă a diavolului, de care omul nu este cu nimic vinovat.

Când m-am făcut mai măricel, fiind la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, cei doi profesori, Vasile Ignătescu şi Ştefan Alexe, îmi aduceau de acasă de la ei cărţi pentru citit. Atunci am citit Filocalia din cele patru volume. Mai mult, am scris zeci de caiete, copiind volumele de unde am învăţat lucruri pe care cu greu le puteai găsi altundeva.

Acum 25 de ani, prin 1980, Părintele D. Stăniloae reuşea să tipărească Filocalia volumul IX, în premieră românească. Acolo am găsit, la Cuvântul  XXIII, Despre gândurile negrăite ale hulei, de unde cu îngăduinţa binevoitoare a Domniilor Voastre, voi arăta cum este şi cum poate fi biruită această spurcăciune care cotropeşte biata noastră viaţă. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Scărarul: „Am auzit că există un prea cumplit nepot al cumplitei rădăcini şi maici care este spurcata mândrie: este nepotul de negrăit al hulei! De aceea este de trebuinţă să-l aducem de faţă. Căci nu este un vrăjmaş dintre cei de rând, ci un vrăjmaş şi un războinic cu mult mai cumplit decât toţi. Şi lucrul cel mai cumplit este că nu poate fi uşor de tâlcuit, mărturisit şi pus la stâlp în faţa doftorului duhovnicesc. De aceea a şi născut de multe ori în mulţi deznădejdea, rozând, nelegiuitul, ca un cariu în lemn, toată nădejdea lor!” (Filocalia, IX, pag. 286).

Îmi aduc bine aminte, din spusele călugăriţei, că de cele mai multe ori, îi veneau gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a sfinţilor, mai ales atunci când aprindea candelele   şi pornea spre biserică, atunci când bătea toaca şi trăgea clopotele pentru slujbă. După ce am citit din dumnezeiescul Ioan Scărarul, m-am dumirit că biata călugăriţă avea dreptate, pentru că: „Acestui prea spurcat îi place de multe ori să batjocorească pe Domnul şi cele ce se săvârşesc în înseşi Sfintele Liturghii  şi în însuşi timpul înfricoşatelor Taine. Din aceasta cunoaştem în chip vădit, că nu sufletul nostru  este cel ce rosteşte acele cuvinte nelegiuite, neînţelese şi de negrăit înlăuntrul nostru, ci dracul urâtor de Dumnezeu, care a fost izgonit din ceruri, pentru că şi acolo căuta să împroaşte pe Dumnezeu cu hule!” (Filocalia, IX, pag. 286).

Am înţeles vaietele îndreptăţite ale călugăriţei, care atunci când povestea, plângea în hohote. Era totuşi bucuroasă că duhovnicul, un preot întru adânci bătrâneţi, o încuraja împotriva  neruşinatului diavol, care batjocorea zidirea lui Dumnezeu. Ş’apoi cine ştie câţi dintre noi nu sunt cuprinşi de astfel de ispite şi scăderi? Doar să avem curajul să le mărturisim la duhovnic şi să luptăm cu înţelepciune împotrivă, spre tămăduire grabnică.

Iată cum ne învaţă Sfântul Ioan Scărarul, dând un semnal de alarmă: „Acest amăgitor şi de suflet stricător, ne duce adeseori la ieşirea din minţi. Dar nici un alt gând nu este atât de greu de mărturisit ca acesta. De aceea, de multe ori îmbătrâneşte cu mulţi. Căci nimic nu dă dracilor şi gândurilor acestora atâta putere împotriva noastră, ca faptul de a le hrăni şi ascunde în inimă nemărturisite. Dar nimeni să nu se socotească pe sine pricina gândurilor de hulă. Iar Domnul este cunoscător de inimi şi ştie că nu sunt ale noastre aceste cuvinte şi gânduri, ci ale vrăjmaşilor noştri!” (Filocalia, IX, pag. 287).

Dacă diavolul ar aduce hule numai împotriva lui Dumnezeu, n-ar avea nici o biruinţă pentru că a tăiat de la bun început răzvrătirea şi hula prin alungarea lor din Împărăţia Luminii! El îşi găseşte acum, mai uşor, loc în lucrarea bietului om. Iată ce ne spune cel cu multă experienţă, că: „Nu huleşte nelegiuitul numai pe Dumnezeu şi cele dumnezeieşti, ci rosteşte în noi şi unele cuvinte prea urâte şi necuviincioase, ca fie să părăsim rugăciunea, fie să deznădăjduim de noi înşine. Şi aşa pe mulţi i-a întrerupt de la rugăciune şi pe mulţi i-a depărtat de la Taine.

Calinic Argeșeanul

Aforismele Arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, o parte culese din opera sa vastă, altele cugetări de sine stătătoare, ating cele mai diverse teme. Multe sunt abordări din unghiuri diferite ale unor subiecte, sunt sfaturi care se adresează lumii noastre pe care bunul psiholog, care este cărturarul Calinic Argeșeanul, o cunoaște și îi oferă o sumă de răspunsuri la chestiunile fundamentale care țin de relația cu Dumnezeu, viața în Biserică, viața în lume, relațiile dintre oameni, nevoia de modele în istorie, în cultură.
Scriitorul Calinic Argeșeanul a debutat, cu aproape patru decenii în urmă, cu o carte al cărui titlu sentențios se reduce la o sintagmă care i-a marcat evoluția sub toate aspectele ei: Bucuria lecturii. De la bucuria lecturii, până la bucuria de a scrie, calea este una firească, iar cărțile și studiile semnate de cărturarul Calinic Argeșeanul se constituie ele însele într-o adevărată bibliotecă, spune cărturarul Adrian alui Gheorghe.
În ziua de 17 mai 2024 la Școala Gimnazială nr. 1 din Ciofrângeni, s-a desfășurat cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Cercul Pedagogic al Profesorilor de Religie din zona Curtea de Argeș.
În perioada 17-19 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul se află în vizită pe plaiurile moldave, cu ocazia lansării unei noi cărți intitulată ,, Bucuria de a trăi”. Ediția îngrijită de scriitorul nemțean Adrian Alui Gheorghe cuprinde diferite apofteme și silogisme culese din vasta operă a Chiriarhului Eparhiei Argeșului și Muscelului.
Valoarea pe care o are făptura umană înaintea lui Dumnezeu, așa cum este ea creată încă de la început, adică trup și suflet este evidentă din însuși faptul că Domnul nostru Iisus Hristos a venit să mântuiască nu numai sufletul, ci și trupul omului, împovărat de păcate și suferințe.
Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
Am ajuns la ultima tabletă, așezând în pagină, câteva rânduri din Etica, Partea V, după cum urmează: „Prin ceea ce precede am terminat ceea ce voiam să demonstrez cu privire la puterea sufletului asupra pasiunilor și despre libertatea sufletului.
Filosoful Benedict Spinoza, care este viu și prin scrisul său plin de înțelepciune duhovnicească, ne-a lăsat material de bază și despre suflet și despre libertatea umană.
Ca să ne aducem aminte, mai ales, de filosoful Benedict (Baruch) Spinoza, pentru frumusețea gândirii sale, să mai facem un popas pe paginile din opera sa, Etica:
Vom continua să redăm, încă, pentru frumusețea gândirii lui Benedict (Baruch) Spinoza, câteva fragmente din lucrarea sa: Etica, elaborată în anul 1677:

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar