news        mail   location

 
 

Aşa, câteodată sau mai des, unora dintre noi ne vine câte-o poftă nebună de a jigni, insulta sau ofensa, cele trei stări nefericite de nebuneală care se înmănunchează, de altfel într-o singură ipostază, numită pe drept cuvânt: batjocură!

 

Cine n-a batjocorit niciodată pe cineva şi nici chiar pe sine, - aşa din snobism -, este un om fericit, să zicem. Iar cine a suferit mizeria batjocurii aruncată de semenul său precum gunoaiele în tomberon, fără să riposteze, este un fericit, potrivit Evangheliei.

Consultând înţelepciunea neamurilor, vom afla, spre exemplu, că: „Inima rănită nu poate fi lecuită” şi „jignirile se scriu pe oţel, binefacerile pe nisip”, ca să nu mai vorbim că: „Mai mult se ţin minte jignirile primite decât binefacerile”, cum ar spune chinezii.

Mai plastic vorbind, cu iz de bucătărie, spre luare aminte: „O mâncare bună o ţii minte mult timp, o jignire o viaţă întreagă”, cum aflăm de la cei din Indochina.

Cred că se face cea mai mare greşeală când inviţi pe cineva la masă şi aşa, mai în glumă, mai în serios, îi trânteşti câte o vorbă cu subînţeles sau chiar de la obraz. O mie de mese le va uita în faţa unei glume nesăbuite, pentru că cine jigneşte uită repede, iar cine este jignit nu uită niciodată.

Este prea nobil, desigur, să scrii injuriile pe nisip, iar binefacerile pe marmură. Aceasta impune să ai o nobleţe înnăscută şi nu fabricată la comandă din materiale de mucava. Am întâlnit în viaţa mea astfel de oameni pe care i-am numit îngeri. Numai că-s tare puţini!

Mai sunt un soi de oameni care atunci când sunt jigniţi îşi aduc aminte că este mai bine, desigur, să „ucidă jignirea prin dispreţ decât prin răzbunare”. Dar mai potrivit, aş zice, este să suferi decât să jigneşti pe alţii.

Iată că românii au o mare bogăţie de înţelepciune şi în privinţa aceasta. „Ce rău şi urât la toţi, / Cel ce de ocări se ţine cu toţi” sau: „Cei ce ocărăsc / De a lor mânie se chinuiesc!” iar unii mai hazlii se aud zicând: „Când te-njură oarecine, mulţumeşte-i că nu te bate” ori: „Când te-njură pe din dos, fă-te că nu auzi sau zi tu mai bine: Când nu sunt de faţă, lasă-l să mă şi bată!”

Şi-apoi, pentru consolare, tot românul cel cuminte, nu uită că: „Înjurăturile întinează pe înjurător!” şi mai mult: „Oricine te ocărăşte, peşin să-i mulţumeşti cu căciula în mână, c-atuncea ocara la el se mână!”

Aşadar, de orice cuvinte pe care le-am rostit sau scris vom da seama în faţa lui Dumnezeu, după cum ne avertizează Iisus, iar David prorocul, ne îndeamnă să ne căim de toate cele grăite şi făcute, udând cu lacrimi aşternutul în care ne aşezăm capul spre odihnă.

Hotărât: Trebuie să moară cuvintele urâte ca să trăiască oamenii!

Să nu uităm zi de zi!

Calinic Argeșeanul

Ieri după-amiază, Centrul Cultural Pitești a fost gazda unui eveniment de excepție realizat în parteneriat cu Filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor din România. În cadrul proiectului ,,Personalități culturale”, a fost organizată conferința cu tema „Calinic – 80. În Slujba Credinței și a Culturii”.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul –Biroul de Cateheză a organizat o activitate educațional-catehetică și recreativă la Parohia ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din municipiul Curtea de Argeș.
Mari sunt aripile milosteniei. Sfâșie văzduhul, trece de lună, lasă în urmă soarele și ajunge în ceruri. Dar nici acolo nu stă. Trece și de ceruri, înconjoară puterile îngerești și se așează în fața Tronului Domnului.
Cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva la noi este de veacuri şi dragostea poporului nostru dreptcredincios pentru ea a crescut în timp mai ales după aducerea la Iaşi a sfintelor ei moaşte în secolul al 17-lea. De atunci, din generaţie în generaţie, românii au mers la Iaşi să-i ceară ajutorul şi mai ales să-i mulţumească la sărbătoarea ei din 14 octombrie pentru binefacerile primite de la Dumnezeu prin rugăciunile ei.
În ziua de 15 octombrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Costești, în care parohiile din cercul nr. III pastoral: Popești, Slobozia Trăznitu, Burdea, Purcăreni, Palanga, Bucov, Râca, Surdulești și Miroși, au oferit daruri unor persoane cu situații materiale modeste.
Unii mai mucaliți susțin că este o problemă cu „timpul” și că am trăi – și aici se are dreptate – sub presiunea timpului! Ne gândim, bineînțeles, că legătura noastră dintre natura „interioară și exerioară” se pierde foarte ușor, pentru că se pune problema gestionării emoțiilor, care ne duc în legătură cu noi înșine, cu trupul nostru și chiar cu sufletul nostru, cu semenii (aproapele), dar și cu lumea, în general și special.
Poetul german Heinrich Heine (1797-1856) avea și el, ca aproape toți oamenii, spaima pierderii de timp, așa cum o are o mare parte a omenirii, dar altora, să am iertare, nici nu le pasă. Și pe vremea lui era tot ca pe vremea noastră, grele împrejurări, de aceea scria: „Mi-e inima grea, cu durere/ Eu cuget la vremuri bătrâne/ Am înțeles atunci lumea/ Și rost avea ziua de mâine/...Dar astăzi sucit pare totul/ Prin jale și chinuri mă port.../ Posac pare totul acuma/ Și jalnic și putred și rece;/ De n-ar fi puțină iubire,/ Prin viață zadarnic ai trece!”
Ce m-a bucurat și m-a fascinat la mama, a fost și a rămas voința ei de a munci fără odihnă și într-un ritm amețitor. Așa am învățat noi de când eram mici, și acum, când am altă înțelegere rămân uimit că am putut suporta un „regim de ocnaș”, neavând nicio înțelegere, că eram și eu, bietul de mine, un băiețandru plin de avânt, dar totuși, cu viață crudă de prunc.
Ce ne hrănește sau mai bine zis, ce ne bucură sufletul? Spunem adesea: mi-am încărcat bateriile, adică am intrat în văzduhul Duhului Sfânt! Adică, ceva misterios ne-a însuflețit, ne-a împlinit, fără ca noi să fi contribuit cu ceva anume, decât să fim cu inima curată ca să primim roua Duhului Sfânt, chiar din dimineața vieții noastre.
Întotdeauna, când a fost timpul de a scrie despre oameni şi evenimente, m-a cuprins îngrijorarea cum să fie acel material, pentru a reflecta adevărul ca bobul de rouă în care raza soarelui străluceşte.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar