news        mail   location

 
 

Într-una din zile, tata m-a chemat afară lângă un trunchi de copac, pe care se crăpau lemnele. O bardă stătea înfiptă cu coada oblic. Am început să mă îngrijorez. Dintr-odată îl aud zicând ritos:

 

- Băiete! Cum sunt pătrunjelul, mărarul, cartofii, fasolea, ceapa, usturoiul şi celelalte legume făcute de Dumnezeu?

- Bune sunt toate, răspund eu aproape tremurând!

- Bine, atunci! Dacă strici ce a făcut Dumnezeu şi nu iese mâncarea bună îţi voi tăia capul cu barda, auzi? 

- Aud! Am îngăimat abia ţinându-mă pe picioare. De atunci am căpătat o mare sperietură. Mă gândeam să fug de acasă. N-am scos niciun cuvânt câteva zile. Norocul meu era că tata mergea la lucru. Făcea case din lemn cu vărul lui, Ion Acatrinei. Tot lucrând case în sat, ei mâncau felurit şi bucate iscusit gătite, iar eu nu mă puteam număra printre meşterii bucătari.

Nu aveam tăria să fug de acasă. Mă străduiam să fac tot felul de combinaţii culinare ca să nu mai aud reproşuri, dar nici să mai văd barda înfiptă-n buturugă a ameninţare.

Ca să ştiu cam ce mănâncă pe la locul de muncă, pe unde lucra tata, într-o zi m-am apropiat de bucătărie, chiar în timpul mesei. Îl aud pe Ion Acatrinei zicând printre pufăiturile ţigării aprinse, fornăind pe nas:

- Bre, Haralambie, eşti un tiran cu Costică! De ce faci mofturi la mâncare?

- L-am speriat puţin ca să nu uite. Nimeni nu face borşul mai bine ca el. Nu ştiu ce pune, ce adaugă, ce foloseşte pentru acrit. E un iscusit la bucătărie. Ne ajută. Mamă-sa e fericită, că poate să facă şi alte treburi. Cu gătitul mesei e o greutate mare şi nici nu se cunoaşte că faci ceva şi e mare pierdere de timp.

- Păi vezi, vere! Mai uşor cu aspreala că o să fugă de acasă.

Când am auzit şi laude şi profeţii nu am mai stat o clipă. Am şters-o uşurel pe coastă în jos şi am fugit spre casă. Eram fericit. Nu mă mai temeam. M-am aşezat pe lucru. Bucatele ieşeau din ce în ce mai bune.

Ceva mai greu era când trebuia să duc mâncarea în oale mari, tocmai la munte, când se lucra la fân. Se iubeau bucatele calde şi nu încălzite de două sau trei ori. Se pierdea gustul şi osteneala era cumva pe degeaba.

Îmi aduc aminte de bunătăţile făcute din cartofi noi cu unt de oaie. Doamne! Ce bucurie să guşti aşa minune! Borşul de cartofi acrit cu zarzărele ce dau în pârgă. Omleta cu unt de vacă împănată cu muşchi şi cârnat tăiat rotiţe, dat prin mărar bătut cu lapte. Varză la cuptor cu costiţă de purcel. Fasole păstăi prăjite în oloi din sămânţă de cânepă. Dar plăcintele făcute cu brânză la cuptor? Acum îmi dau seama ce vremuri de criză erau. Şi totuşi… aveam de toate în gospodăria noastră, numită săracă. Iarna, garniţa era la mare putere. Scoteai repede şi puneai în cratiţă untură de purcel, care cuprindea, colea, muşchi tăiat felii, cârnat scurtat, slănină făcută jumări la care adăugai zece ouă sau mai multe, după mâncători, bătute cu lapte şi câteva fire de făină. Cu murături şi mămăligă caldă era un deliciu desăvârşit. Şi toate din gospodărie! Nici nu am ştiut vreodată ce înseamnă cumpărăturile.

O, Doamne! Dar cozonacii la care frământam de mă dureau mâinile două săptămâni? Ce să mai spun de pască, ouă roşii, friptura de miel ce se usca uşurel pe bucăţi de şiţă în cuptor potrivit de fierbinte, sarmalele şi zeama de găină în oalele de lut!

Dacă aş sta să scriu despre bogăţia şi iscusinţa cu care făceam bucătărie nu o să credeţi mare lucru. Scriu pentru a lăuda pe gospodinele, soţiile şi mamele noastre sfinte, care zilnic, fără odihnă şi încetare fac aceste lucrări, pentru a ne duce în timp existenţa noastră în această lume văzută. Fiecare strachină de lapte cu mămăligă şi un pahar cu apă e încă o zi!

Să ne întoarcem acasă! La brazda cu ceapă, usturoi, cartofi, fasole, pătrunjel, varză, mărar, la ouă, lapte, la izvorul din luncă, la florile de pe prispă, la cântec de ciocârlii, la untul de vacă şi de oi şi câte altele din grădina noastră care ne aşteaptă bosumflată că am părăsit-o!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În Duminica Sfintelor Femei Mironosițe, parohia Cracăul Negru din comuna nemțeană Crăcăoani, protopopiatul Târgu Neamț, a îmbrăcat haine de sărbătoare. Credincioșii din această comunitate au avut astăzi ocazia binecuvântată de a se întâlni în rugăciune cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, aflat în vizită pe meleagurile natale.
Tot în această după-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul a dorit să facă un scurt popas și la mănăstirea Agapia, aflată în apropiere. Întreg personalul monahal a avut bucuria de a participa la prezentarea cărții care a fost făcută în trapeza mănăstirii.
În perioada 17-19 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul se află în vizită pe plaiurile moldave, cu ocazia lansării unei noi cărți intitulată ,, Bucuria de a trăi”. Dorind să facă prezentarea acestei lucrări în locurile care-i amintesc de anii copilăriei, Chiriarhul a făcut astăzi un scurt popas duhovnicesc la mănăstirea Văratec, aflată în apropierea satului său natal – Cracăul Negru.
Aforismele Arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, o parte culese din opera sa vastă, altele cugetări de sine stătătoare, ating cele mai diverse teme. Multe sunt abordări din unghiuri diferite ale unor subiecte, sunt sfaturi care se adresează lumii noastre pe care bunul psiholog, care este cărturarul Calinic Argeșeanul, o cunoaște și îi oferă o sumă de răspunsuri la chestiunile fundamentale care țin de relația cu Dumnezeu, viața în Biserică, viața în lume, relațiile dintre oameni, nevoia de modele în istorie, în cultură.
Scriitorul Calinic Argeșeanul a debutat, cu aproape patru decenii în urmă, cu o carte al cărui titlu sentențios se reduce la o sintagmă care i-a marcat evoluția sub toate aspectele ei: Bucuria lecturii. De la bucuria lecturii, până la bucuria de a scrie, calea este una firească, iar cărțile și studiile semnate de cărturarul Calinic Argeșeanul se constituie ele însele într-o adevărată bibliotecă, spune cărturarul Adrian alui Gheorghe.
Mare bucurie cuprinde inima mea văzând că Domnul Dumnezeu, în frumusețea acestei lumi văzute, a făcut să răsară, ca florile primăvara, geniile, care au schimbat fața lumii!
Trebuie să recunoaștem că filosoful John Locke, în gama filosofilor lumii este analitic și uneori lasă câte o fereastră pentru a se aerisi meandrele gândirii sale. Deși el respinge doctrina ideilor înnăscute, totuși, el nu respinge și conceptul că ființele umane au anumite abilități înnăscute.
Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
Am ajuns la ultima tabletă, așezând în pagină, câteva rânduri din Etica, Partea V, după cum urmează: „Prin ceea ce precede am terminat ceea ce voiam să demonstrez cu privire la puterea sufletului asupra pasiunilor și despre libertatea sufletului.
Filosoful Benedict Spinoza, care este viu și prin scrisul său plin de înțelepciune duhovnicească, ne-a lăsat material de bază și despre suflet și despre libertatea umană.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar