Când suntem la mare strâmtorare, gândul nostru se îndreaptă cu repeziciune către Dumnezeu de unde aşteptăm izbăvirea. Deîndată sau după o vreme, ajutorul lui Dumnezeu ni se arată după credinţa pe care o avem şi, mai ales, dacă ne este de folos răspunsul la rugăciune.
Ce ar urma după bucuria răspunsului divin la omeneasca noastră cerere? Recunoştinţa, de bună seamă!
În antichitate, se punea întrebarea: „Ce îmbătrâneşte iute? – răspunsul era: ,,Recunoştinţa” (Aristotel, 384-322 î.Hr.), iar Menander (342-291 î. Hr.) poate citindu-l pe Aristotel scria: „După primirea darului repede îmbătrâneşte recunoştinţa.”
În spaţiul argeşean şi muscelean, din mila lui Dumnezeu, a plouat abundent chiar dacă piatra a bătut pe alocurea. În alte părţi ale Ţării a fost şi încă este secetă. Suferinţa oamenilor, a orătăniilor şi întreaga natură suspină. Să ne rugăm pentru ploaie la vreme pentru noi şi întreaga Ţară.
Să nu uităm să mulţumim lui Dumnezeu, Sfinţilor Săi şi Sfintei Muceniţe Filoteea pentru ploaia la vreme dată Argeşului şi Muscelului.
Dacă nu avem recunoştinţă şi iubire către Dumnezeu, nu vom avea în viitor binefaceri de la Dumnezeul Iubirii.
Dumnezeu ne doreşte fii cu obraz subţire!
Să nu spuneţi că nu v-am zis!
Calinic Argeșeanul
