În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Sfântului Apostol Codrat.
Când ne pronunțăm despre Istorie, în general, și mai ales, când avem în vedere Istoria unică a Neamului Românesc, trebuie să începem cu gândul transmis nouă de Nicolae Bălcescu, sfântul istoriografiei românești.
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist.
Caravana social filantropică,, Ghiozdanul meu”, inițiată la acest început de an școlar în cele șase protopopiate ale Eparhiei Argeșului și Muscelului, a ajuns astăzi în comuna argeșeană Moșoaia, aflată în zona vestică a județului Argeș.
Durerea schimbă sufletul omului, îl înmoaie, și astfel poate primi cuvântul lui Dumnezeu. Deci, când durerea face pregătirea și se apropie de acel suflet și un om, al lui Dumnezeu, atunci și cuvintele dumnezeiesti lucrează mântuirea lui.
Educaţia este darul cel mai de preţ pe care îl putem oferi copiilor noştri. Ea nu constă numai în a combate pornirile rele ale copilului, ci şi în a-l obişnui de mic să săvârşească binele.
Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El și viețuiește în păcat, îl vizitează în felurite moduri, ca să-l aducă aproape și să-l miluiască. Dacă nu facem la fel, nu avem iubire în sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
Să facem milostenie, precum şi noi am primit-o de la Dumnezeu. Aceasta e recunoştinţa pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi pentru multele binefaceri. Aceasta e jertfa cerută din milostenia Lui.
În Biserică învățăm de la Sfinții Părinți că educația tinerilor și a copiilor este o artă și nu una întâmplătoare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte. Prin educaţia creştină copiii devin făclii luminoase ale vieții duhovnicești.
Bătutul toacei îşi are începutul în primele secole ale religiei creştine. În timpul persecuţiilor, slujbele erau anunţate prin bătaia în uşă cu un ciocan de lemn. Mai târziu, în scrierile Părinţilor Bisericii, toaca a devenit simbolul lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi al cuielor bătute în sfintele Sale mâini.
Să cerem de la Hristos să ne dăruiască luminarea, bucuria și puterea. Să ne dea bucuria milosteniei, ca să miluim acele suflete care se află în lumea aceasta. Și când noi nu le uităm, nici Hristos nu ne uită.
Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor, pe lângă cunoștințe intelectuale, şi o formare spirituală pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni.
În anul 1852, poetul și scriitorul Vasile Alecsandri, în Prefața de la volumul Balade, scrie pentru inima noastră: „Comori neprețuite de simțiri duioase, de idei înalte, de notițe istorice, de crezări superstițioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseți poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre populare compun o avere națională, demnă de a fi scoase la lumină ca titlu de glorie pentru nația română.”
În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont.
Preotul Alexei Mateevici, de neam basarabean, ne-a lăsat o poezie mult știută și de neuitat: Limba noastră! Este o alcătuire imn pentru ce înseamnă sfințenia limbii pe care o vorbesc popoarele; el scriind într-o bucurie vie: „Limba noastră-i limbă sfântă/ Limba vechilor cazanii/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii/; iar G. Sion, tot într-o poezie a sa, ne arată că: „Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce vorbim,/ Altă limbă armonioasă/ Ca ea nu găsim.”
Pagina 60 din 357