De-a lungul istoriei, arta a jucat un rol important în dezvoltarea culturală și intelectuală a omenirii. Ea este cea care ne ajută să cunoaștem mai bine lumea care ne înconjoară, precum și pe cea din interiorul nostru. Dintre toate formele de artă existente, artele vizuale au stat întotdeauna la loc de cinste, în special desenul și pictura.
Izvorâtă din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, milostenia constă în ajutorarea materială şi spirituală a celor aflaţi în nevoi. În Noul Testament, Mântuitorul garantează mila divină pentru cei care fac dovada milosteniei: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Nu trece nepăsător pe lângă oamenii săraci, nu îi ocoli şi să nu-ţi fie ruşine să-i ajuţi. Lui Hristos nu Îi este ruşine să primească milostenia ta, pe care o faci prin oamenii săraci, iar ţie îţi este ruşine să-ţi întinzi mâna şi să dai câţiva bănuţi.
„Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd niciodată frumusețea, ci doar și-o mută de pe fețe în inimile lor“, spunea poetul american Martin Buxbaum. De aceea, atunci când Biserica se ocupă de bătrâni are în vedere această frumusețe mutată în inimi.
După cum apa scoasă din fântânile care s-au umplut prea mult se ridică din nou la înălțimea de dinainte, tot așa și dărnicia crește iarăși și se umple, pentru că iubindu-i pe săraci, prin ei aflăm mila lui Dumnezeu.
Rugăciunea și postul sunt lipsite de putere dacă nu sunt însoțite de milă. Fără milostenie, acestea nu se ridică la cer.
În tezaurul spiritual al omenirii, dezideratul prieteniei absolute – ca exigenţă a condiţiei umane – îşi găseşte, cred, expresia cea mai impresionată în mesajul lăsat de Iisus din Nazaret: “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi.” (Ioan, 15, 12-13).
Din când în când, ne mai descreţeam fruntea când intram în dialog cu Maica Teofana. Era din Bucureşti. A fost căsătorită, având câţiva prunci şi o droaie de nepoţi. Vârsta era de peste 60 de ani.
În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Sfântului Apostol Tadeu, numit si Levi.
Marea mea ascultare începea la Curtea de Argeş, cu reşedinţa şi calitatea de arhiereu vicar al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, tocmai la începutul Postului Crăciunului. Episcopul Gherasim nu avea răbdare deloc.
În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului si Maritului Prooroc Samuel.
Sfinţirea întru arhiereu a lui Calinic, cu titulatura de Argeşanul, a bucurat pe Patriarhul Iustin. S-au făcut diapozitive color. I le-am pus să le vadă la Palatul Patriarhal. Se citea pe faţa lui mulţumirea. Eram tare bucuros.
În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savârsit împreuna cu dânsul doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi.
Întronizarea, la Curtea de Argeş, ca arhiereu, în istorica şi prea frumoasa ctitorie a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, n-a rămas neobservată de cei care erau puşi pentru aceasta.
În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru.
Pagina 260 din 359