M-am bucurat să citesc, în iureș mare, cartea de căpătâi, în domeniul neurochirurgiei, elaborată dezinvolt de inimosul medic, Alexandru Ciurea!

Am ajuns la un capitol unde povestește, cu totală lepădare de sine: „Am rămas uimit, privitor la această comunicare cu pacientul, atunci când un profesor din Germania, născut în România și cu care colaborez foarte bine, a discutat cu o familie, pentru că avea pacienți privați, timp de o oră, postoperator, la plecare. E adevărat, contextul era unul ușor diferit realității din România: pacient privat, într-un spital de stat în Germania. A discutat cu familia și continua să întrebe: „Mai doriți să știți și altceva?” Ei plecau la mare distanță de spitalul respectiv: „Mai doriți să știți și alt tratament?” A comandat niște plăcințele, puțină cafea, și stătea cu ei atât de calm, fără să dea impresia că se grăbește, că are bunica în casă, copilul la școală, mașina la reparat. Nimic! Avea timp (își făcea!), să asculte, să asculte, să asculte...Nu suntem roboți! Nici echipa medicală, nici chirurgii, nici neurochirurgii, după cum nici pacienții nu sunt roboți. Dar trebuie să înțelegem pacientul, să-i înțelegem gândirea...Pacienților trebuie să le fie recomandată gândirea pozitivă. Este un fapt dovedit, nu numai eu am scris în anumite lucrări, ci și alții au scris, e plină literatura de scrieri pe baza acestor gânduri negative, gânduri negre, care duc la modificări cerebrale, pe baza noțiunilor de pesimism, duc la scăderea activității organismului în general, ce se manifestă prin scădere de imunitate...Pacientul trebuie să gândească numai pozitiv, niciodată negativ. Nu putem funcționa în medicină, complet izolaț, suntem legați de factorul uman...Niciun doctor, în ziua de azi, nu deține adevărul absolut. Întotdeauna trebuie să asculte părerile pe care le au colaboratorii și, nu în ultimul rând, trebuie să ascultăm pacientul. Chiar dacă e obositor, furnizează date importante care, la prima vedere, pot părea detalii fără relevanță, dar care se pot dovedi utile.”

Așa putem spune: Învățăm, unii de la alții! Dar nu spun de la mine „citirea” aceasta, ci s-a dovedit în timp, că experiența împărtășită, în orice domeniu, dar mai ales în câmpul vast al medicinei, aduce un plus de noutate și o posibilă rezolvare a cazurilor mai complicate. Multa sfătuire, se spune în pateric (Cartea Părinților), duce sigur la mântuire!

Calinic Argeșeanul