Caravana social filantropică,, Ghiozdanul meu”, inițiată la acest început de an școlar în școlile din cuprinsul Eparhiei Argeșului și Muscelului, a ajuns astăzi în comunele argeșene Cuca și Cotmeana, care aparțin de protopopiatul Pitești.

Toată suflarea ortodoxă sărbătoreşte în ziua Înălțării Sfintei Cruci, amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul şi Înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335 şi aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Educația creștină se realizează în spațiul familial, eclesial și școlar. Transmiterea învățăturii de credință în familie este înlesnită mai ales prin modelul de viețuire al părinților și bunicilor, iar în biserică și în școală, prin răbdarea, înțelepciunea și dragostea elevului și a profesorului de Religie.

Școala este cel mai important sprijin pe care părinții îl au în creșterea și dezvoltarea copilului, în educarea și formarea lui. Orice copil are nevoie ca Familia și Școala, la care se alătură din prima zi de viață și Biserica, să lucreze împreună pentru el.

Sub chipul fiecarui sarman se poate ascunde Hristos. Fiecare mana intinsa, poate fi mana lui Hristos, care ne cere putin pentru ca apoi sa ne daruiasca totul. Avand grija ce cei sarmani, avem grija in primul rand de suflete noastre.

Bucurându-ne de rânduiala cea binecuvântată de Dumnezeu în Biserica Slavei Sale, Calendarul creștin ortodox își începe lucrarea Anului bisericesc o dată cu începutul lunii septembrie, toamnă bogată în darurile lui Dumnezeu.

Un episod aparte! Nu știam ce putea însemna, mai ales, cuvântul Meliorism și ce poate însemna. Apelăm la textul lui James din lucrarea: Pragmatismul: „...Se vede aici că marea distincție de făcut din punct de vedere religios între raționalism și pluralism revine la a distinge departe între cei ce vreau, într-un fel absolut, ca „mântuirea” lumii să fie un lucru care va fi împlinit dintr-o necesitate originară și, de altă parte, între cei care se mulțumesc de a o crede posibilă.

Va trebui, pentru cultura generală, să citim dintre lucrările lui Wiliam James: Principles of psychology, 1890; The will to believe (Voința de a crede) 1897; The varieties of religious experience (Varietățile experienței religioase) 1902; Pragmatism, 1907; A meaning of truth (Sensul Adevărului), 1909; Some empiricism of philosophy (O introducere în filosofie), 1911, Essays in radical empiricism (articole din perioada din urmă a filosofiei empirismului radical) și desigur: Corespondența sa!

Vom vedea împreună ce fel de zidire umană a fost acest filosof american, născut la New York, în anul 1842, dintr-o familie de origine scoțiană și irlandeză, stabilită în America din secolul XVIII și cum atmosfera din casa părintească determină educația lui, cum va scrie fratele său: „un aer sănătos, dar plin de incoherențe”.

Acest filosof, logician, om de știință pionier al mișcării filosofice, cunoscute drept pragmatism, cam amorțit și brumat, a fost foarte sceptic în ce privește ideile metafizice – cum ar fi aceea că există o lume „reală” dincolo de lumea pe care o experimentăm -, el cerând odată cititorilor săi, să vadă ce este greșit în legătură cu următoarea teorie: un diamant este de fapt moale și devine tare numai atunci când este atins.