Iată, vrem – nu vrem, dăm și pe la poarta Politica Filosofiei sau Filosofia Politică, adică, uite așa, mai du-te – vino pe la noi!
Desigur, după cum este și firesc se va aborda și Economia Clasică, pentru că, pe la anul 350 î. Hr., Aristotel filosoful subliniază importanța producției interne (economia) și explică rolul banilor.
În jurul anului 1700, gânditorul olandez Bernard Mandeville, nici mai mult, nici mai puțin, susține că acțiunile egoiste pot duce indirect la consecințe nedorite social. Mai apoi, prin anul 1850, scriitorul britanic John Ruskin susține că viziunea lui Adam Smith este prea materialistă și, prin urmare, anticreștină, dar, începând cu anul 1940, mai așa, „după ușă”, filosofii aplică ideea tranzacției în științele sociale ca model de explicare și înțelegere a comportamentului uman, până în zilele noastre.
Acest vizionar, Adam Smith, s-a născut la Kirkcaldy, Fife, în anul 1723. Ca student genial, a devenit, mai întâi, lector la Universitatea din Edinburgh (Scoția), iar apoi profesor la Universitatea Glasgow, în anul 1750.
Adam Smith a devenit tutorele personal al unui tânăr aristocrat din Scoția, Henry Scott, dimpreună vizitând Franța și Elveția. Trebuie menționat că Adam Smith a fost influențat de David Hume și de alți gânditori iluminiști din Scoția, ajungând a se întâlni cu figurile de marcă ale iluminismului european. A scris timp de zece ani o carte cu titlul Avuția Națiunilor, după care a fost Ministru al Vămilor, în serviciul public, în această postură având posibilitatea să consilieze Guvernul britanic, în anumite politici economice.
Sătul de administrație, în anul 1787, revine la Universitatea din Glasgow, timp de trei ani, ca rector, după care a pornit și el pe drumul veșniciei.
Vom reaminti lucrările principale: 1759: Teoria sentimentelor morale; 1776: Avuția Națiunilor; 1795: Eseuri pe teme filosofice.
Și acum teoria dragă lui Adam Smith: „Oamenii acționează din interes propriu și, adesea avem nevoie de bunurile și serviciiile pe care ni le oferă ceilalți, prin urmare, trebuie să fim de acord să schimbăm lucruri sau bani între noi, într-un mod care să fie profitabil pentru ambele părți. Așadar omul este un animal care face negoț!”
S-ar înțelege, oare, ca și Adam Smith, să fie asemenea? Să gândească cine poate!
Calinic Argeșeanul
