news        mail   location

 
 

După prima îmbolnăvire de rinichi, a doua oară Patriarhul Iustin a fost internat la Spitalul Elias, despre care unii spuneau că, dacă intri acolo, nu mai ieşi decât cu picioarele înainte. M-am speriat de vorbele acestea.

 

Am transmis Patriarhului ca să părăsească imediat spitalul şi să se interneze la Carol Davila, spital care se ocupă de tratarea celor bolnavi de rinichi.

S-a mutat acolo. Director era profesorul Proca, un bun specialist, după cum spunea lumea. Se vorbeau tot felul de lucruri. Ba, că un rinichi nu funcţionează, ba, că amândoi trebuie operaţi. Se zvonea că Patriarhul este în mare primejdie cu sănătatea. Că ar muri chiar!

După o spitalizare de câteva săptămâni, Patriarhul a venit acasă. Medicul i-a prescris medicamente care lipseau din ţară. În mai puţin de 24 de ore avea cele trebuitoare, aduse de la Viena, cu primul avion. Le rostuise prietenul meu, Anghelina Victor, care locuia acolo cu soţia, bolnavă tocmai de rinichi – aşteptând un transplant de ani de zile.

Prescrierile doctorilor erau precise. I se indicase şi o cură de ozon sinait. Am avut marea bucurie să stea vreo trei săptămâni. Atunci am vorbit despre toate.

- Faceţi mai repede Pastorala de Paşti. Doresc s-o scriu la maşină. Când mergeţi la Bucureşti să fie gata, îi spuneam repetat, când stăteam la masă, mai ales. Apropo, de masă! Patriarhul Iustin era de o modestie rară în privinţa mesei. Nu vă vine să credeţi. Nu făcea mofturi. Nu dorea nimic special. Mânca extrem de puţin. Îndemna pe cei de faţă la masă şi se bucura când îi vedea cum mănâncă.

- Mda! Pastorala! E un lucru greu, băiete. Ar fi mai uşor dacă n-ar trebui să amintesc în Pastorală de Ceauşeştii ăştia.

Probabil că vor fi auzit şi ei tonul dispreţuitor al marelui Iustin.

- Noi şi aşa nu citim partea finală a Pastoralei. Eliminăm pasajele cu Ceauşescu, îi fac o confidenţă, privind să văd dacă nu este cineva în jur.

- Mda! Ceauşescu vrea laude. Copiii de la şcoală nu au caiete. N-au cu ce se încălţa. N-au ce mânca. I-au umplut râia şi păduchii. Cine a mai văzut una ca asta?  N-au săpun să se spele. Şi ei nu se mai satură de laude. Sunt nişte mincinoşi. Promit şi nu se ţin de cuvânt.

Evident, tonul Patriarhului căpăta nuanţe de vehemenţă. Era pus pe scandal, mai ales că la o întrevedere cu Ceauşescu le-a spus toate, punctual. De atunci nu l-a mai primit în nicio audienţă, oricât s-a insistat, pentru rezolvarea finanţării preoţilor parohi din Europa şi America. În urma acelei audienţe-scandal, Iustin s-a şi îmbolnăvit şi a fost dus la spital, iar a doua oară a şi murit. Noica, mi se pare, a spus atunci, că Patriarhul Iustin a murit de scârbă. Această expresie cuprinde înţelesuri adânci. Fiecare poate tălmăci în taină cum îi spune inima nevătămată de vorbele de pe drumuri.

Iată că am găsit în Biblia mea dolofană o însemnare. O redau întocmai: „La finele lunii iunie şi începutul lunii iulie, Patriarhul României, Dr. Iustin Moisescu a fost internat la Elias, pentru analize şi tratament medical. De la Elias l-au transportat la Spitalul Dr. Carol Davila, pentru a face analiză, rinichii fiind blocaţi. Diagnostic: insuficienţă renală, arterită, arteroscleroză, edem pulmonar cu şase ani în urmă, iar un rinichi blocat din 1982. Neglijenţă totală în a se trata, mai ales neglijenţă sau sfiiciune, aşa spun eu. Foarte greu s-a lăsat convins că este grav bolnav. Se fac sforţări mari pentru a fi salvat. Nu vrea să mănânce nimic şi se neglijează pe mai departe cu stăruinţă. Duminică, 8 iulie 1984”.

M-am bucurat că am găsit însemnarea tocmai din anul 1984.

Citind mai jos, pe fila ataşată la Biblie, am dat de o altă însemnare mai scurtă: „La începutul lunii august: minune! Iustin Patriarhul a scăpat de moarte şi dializă. Rinichii au reintrat în funcţiune. Bucurie unanimă! Slăvit să fie Domnul, Care pe toate le plineşte! 5 august 1984”.

Când mă uit în partea de jos a paginii, mai văd o însemnare cu cerneală roşie: „Pe 16 august 1984, am sărutat mâna Patriarhului Iustin, după ce a scăpat de moarte. Am fost fericit că l-am văzut pe picioare. E viu, Doamne! Îţi mulţumim că ne-ai salvat Patriarhul Bisericii!

Sunt de-a dreptul bucuros că am găsit acele însemnări din 1984 şi le-am putut aşeza aici în pagină. Sunt episoade emoţionante. Le-am scris cu tot dragul, în memoria marelui Patriarh Iustin Moisescu.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În baza parteneriatului existent între Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Argeș ,, Cpt. Puică Nicolae”, în municipiul Curtea de Argeș s-a desfășurat o acțiune comună de instruire legislativă a personalului clerical și neclerical din protopopiatul Curtea de Argeș. Evenimentul s-a desfășurat în paraclisul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din cadrul Centrului Eparhial.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat la Centrul Eparhial în Paraclisul Arhiepiscopal ”Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din municipiul Curtea de Argeș derularea Concursului Național Catehetic „HRISTOS -CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de eparhie.
Ouăle încondeiate reprezintă o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, fiind o practică străveche în tradiția românească. Dincolo de frumusețea lor stau poveștile și tehnicile de încondeiere spuse de femeile care lucrează tot anul la ouă pentru a bucura creștinii, în perioada Paștilor.
Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei. Milostenia este plata pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Miluind pe cineva ne miluim pe noi înşine!
Când facem milostenie, așa să ne uităm în ochii celui sărman: ca la un frate ce ne ajută, prin necazul ce și-l poartă cu răbdare și smerenie, să facem și noi o faptă bună cu care Dumnezeu să ne mântuiască, o faptă cu care să dobândim Împărăția Cerurilor.
Blaise Pascal, savantul pios din secolul al XVII-lea, continuă întru gândirea sa: „Liniștea eternă a acestor spații nemărginite mă sperie. Să nu căutăm deci o siguranță și o certitudine. Rațiunea noastră este întotdeauna înșelată de inconstanța aparențelor.
Cât de bine și folositor este să mai cunoaștem și alte gânduri ale filosofului Blaise Pascal: „Cunoașterea lui Dumnezeu, fără aceea a mizeriei tale, face mândria. Cunoașterea mizeriei, fără cunoașterea lui Dumnezeu, face disperarea. Cunoașterea lui Iisus Hristos face o medie, fiindcă găsim în el și pe Dumnezeu și mizeria noastră.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar