news        mail   location

 
 

Se spune că într-o ţară ca a noastră, frumoasă, bogată şi rotundă ca o pâine proaspătă, Dumnezeu a pus tot felul de daruri, care mai de care mai valoroase. Ce este drept şi hărnicia oamenilor era una care putea fi lăudată.

 

Toate bune şi la locul lor. Dar cu vremea, locuitorii acelei ţări au uitat de dăruitorul Dumnezeu şi au început să-şi cam facă de cap. Se credeau ei buricul pământului.

Din când în când, Dumnezeu le mai trimitea, ba un cutremur, ba nişte potopuri, ba câte o secetă mortală, ba nişte boli mai ascuţite ca acele de acupunctură. Din partea omenească nu prea se vedeau semne. Nu se auzea, nu se vedea, nu se îndrepta.

De aproape douăzeci de ani, a tot plouat, pietrişurile şi mâlurile au umplut şanţurile mai mari şi mai mici, podurile şi podeţele au slăbit, iar unele s-au înfundat. Drumurile mai late şi mai înguste au rămas fără şanţuri bine taluzate şi cu tuburi mari colmatate la curbura de drum, pentru fuga apelor cu debit mai mare sau mai mic.

De o vreme încoace, apele şi-au pierdut măsura, ca şi bietele noastre păcate. Totul a fost cotropit. Şanţurile necurăţate la vreme, podeţele nedesfundate din timpul cu cer senin, tuburile de aducţiune colmatate nu au putut prelua debitele mărite ale revărsărilor de ape.

Şi iată că pe alocurea ne-am trezit cu apele nepoftite prin curţi, beciuri, acareturi, în loc să-şi facă drum pe şanţurile curăţate mereu, podeţele desfundate, canalele decolmatate.

România are sute de mii şi milioane de şanţuri şi şănţuleţe, poduri şi podeţe, tuburi şi tubuleţe ca să nu mai amintesc de canalizările oraşelor cu defecţiuni alarmante.

Toate acestea le-am văzut, se văd şi le vom vedea şi mai bine când prăpădul se poate repeta. N-avem scăpare stând cu mâinile în sân! Fiecare, vrea – nu vrea, trebuie să pună mâna pe sapă, cazma, hârleţ şi alte unelte şi la treabă. Sunt lucrări de fiecare zi şi să ne facem ordine în dreptul porţii şi al grădinii. Solidaritate la degajări de şanţuri, podeţe, poduri, rigole!

Îmi aduc aminte de cele ce spunea Goethe mai de mult: „Dacă fiecare şi-ar face curăţenie în faţa casei şi a drumului pe care merge ar fi ordine şi curat pe toate drumurile!”

Aşadar, la lucru!

N-avem scăpare!

Calinic Argeșeanul

Comuna Domnești a fost și este una dintre cele mai importante așezări ale țării, cu contribuții majore la întemeierea Țării Românești, cu mulți oameni mari în știința și cultura românească.
În ziua de 3 octombrie, în sala Sfântul Ierarh Iachint de Vicina din cadrul Protoieriei Pitești, a avut loc o întâlnire de lucru, desfășurată în cadrul proiectului: „Tradiției și actualitate în Biserica Ortodoxă Română (Tabor)”, care este derulat de către Administrația Națională a Penitenciarelor în parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română.
Nu esti sarac atunci cand nu ai ci esti sarac atunci cand nu vrei sa daruiesti. Caci dragostea fata de aproapele este virtutea care impodobeste sufletul, comoara cea mai de pret a omului. Fiecare om are ceva ce-i prisoseste iar daca nu are lucruri materiale cu siguranta nu duce lipsa de o vorba buna, de o incurajare sau de o rugaciune ce poate fi inaltata pentru altul mai nevoias.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge.
În ziua de prăznuire a Acoperământului Maicii Domnului, elevii și profesorii de la Seminarul Teologic „Neagoe Vodă Basarab” din municipiul Curtea de Argeș, au participat la Sfânta Liturghie, oficiată de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, în Paraclisul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din cadrul Centrului Eparhial.
De la început Du Bois s-a remarcat prin capacități intelectuale excepționale, câștigând o bursă la Universitatea Fisk, studiind în Germania doi ani, la Berlin, după care s-a înscris la Harvard, unde a scris o lucrare despre comerțul cu sclavi, el fiind primul afroamerican care a obținut doctoratul la Harvard.
Poetul, filosoful și romancierul Miguel Unamuno a devenit cel mai cunoscut după apariția cărții sale: Despre sentimentul tragic al vieții (1913). El arată că întreaga conștiință este o conștiință a morții (suntem dureros de conștienți de lipsa nemuririi noastre) și a suferinței.
În Viața rațiunii (1905) filosoful hispano-american Santayana scria că acela care nu își poate reaminti trecutul este condamnat să îl repete.
Ca în loc de orice început să încercăm să arătăm „silogismul” lui John Dewey: „Problemele apar deoarece încercăm să înțelegem...provocările aduse de viață într-o lume în continuă schimbare, deci, trebuie să înțelegem tradițiile pe care le-am moștenit. Filosofia nu înseamnă să ne facem o imagine adevărată asupra lumii, ca să găsim soluții practice la problemele noastre. Așadar, gândim numai atunci când ne confruntăm cu probleme!”
Iată și silogismul lui Henri Bergson (1859-1941): „Există două tipuri de cunoaștere: Cunoașterea relativă: cunoașterea obiectelor din lume dintr-o perspectivă particulară. Aceasta este atinsă folosind intelectul și rațiunea: noi suntem distanțați de obiectul în sine. Cunoașterea absolută: cunoașterea obiectelor din lume așa cum sunt realmente. Aceasta dobândită prin înțelegere intuitivă a adevărului: este o formă de cunoaștere foarte directă. Așadar, intuiția merge exact în direcția vieții” (pag. 226).

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar