news        mail   location

 
 

Dintre toate zidirile binevoite şi binecuvântate de Dumnezeu pe pământ, omul este cel care a fost încoronat cu marele dar al Rostirii!
Cred că nu este cazul să insistăm asupra acestui mijloc de comunicare dintre oameni. Am auzit pe unii, care se cam săturaseră de minciunile colorate ale veacului şi că ar fi bine să ne ia Dumnezeu

graiul pe care nu-l folosim cum s-ar cuveni! Ia să ne imaginăm pe oameni muţi şi fără graiu, vorbă mai veche. Cum am arăta în această frumuseţe a lumii văzute?

Ei, da, a replicat un altul, nici nu-i cazul să vorbim. Avem mijloc de comunicare, scrisul! Da, se minuna cel care cânta ca un înger, cum să nu avem darul rostirii şi al cântării? Ce ne-am face fără graiul zidit de Dumnezeu?
Şi tot aşa, mergând pe firul muţeniei ajungem la înţelegerea prin semne. Aşa s-au înţeles cei care s-au împărţit de la Turnul Babel, spărgându-se în cioburi limba cea dintâi a omenirii. Cine-şi poate imagina catastrofa care a căzut nemilos asupra Rostirii.

Se vede că Dumnezeu n-a îngăduit masca ipocriziei sau a lipsei de sinceritate. Cugetul celor care zideau la Turnul Babel nu era curat. Scriitorii şi poeţii vremurilor au avut viziuni asupra acestei virtuţi a sincerităţii, că aşa o putem numi.
Filozoful V. Conta considera că numai copiii pot fi sinceri şi nimeni alţii pe lumea asta. Iată cum ni se arată textul: „Sinceritatea este o floare care creşte numai în sera de inimi a copiilor; acolo, ea găseşte cu prisosinţă tot ce-i trebuie. Sădită în altă parte, trăieşte puţin, degenerează şi cu timpul chiar moare”.
Îmi aduc aminte de multe ori şi chiar mă apucă hazul de tot felul de întâmplări, cum că V. Conta ar avea mai mult decât dreptate. Ştiţi ca şi mine, că atunci când, din diferite motive, n-am vrea să răspundem celor care ne caută, sau când dă cineva telefon şi-i vedem numărul, spunem secretariatului tot felul de posibilităţi de negăsire, adică ne motivăm lipsa de a răspunde cu tot felul de minciuni şi minciunele.
Caraghioslâcul se măreşte când la o minciună trebuie să mai adăugăm câteva pentru a o sprijini şi tot aşa … se ridică piramida pe minciunile care se prăbuşesc. Drept să vă spun, m-am săturat de minciunile cu care se brodează cu mult spor în toate împrejurările.
Cine n-a auzit, poate o dată în viaţă, atunci când sunt întrebaţi copiii, dacă părinţii sunt acasă, să primim răspunsul clar, sincer, debordant: tata este acasă, dar a zis să vă spun, că nu-i acasă! Vă imaginaţi, desigur, cum se face pruncilor educaţia de mici. Ei vor creşte mereu între ciocan şi nicovală, a spune şi a lucra între adevăr şi minciună.
Ce fel de sinceritate poate fi aceasta? Nicolae Iorga califică: „E un fel de sinceritate care-ţi aduce inima pe tablă într-un sos de vanitate care dezgustă”, amintindu-ne şi George Topârceanu, că: „Sinceritatea este o însuşire supremă. Nu oricine însă poate fi sincer.”
Auzim mereu din partea celor cu care convieţuim că vorbesc sincer, ba se mai şi jură, dându-şi cuvântul de onoare, o altă plagă întru ale rostirii. Putem spune, fără să ne îndepărtăm prea mult de adevăr, că persoana care se comportă aşa este dublată de o parşivenie diabolică.
Câţi dintre noi nu ne-am lăsat învăluiţi de şiretenia celor din jurul nostru şi de aiurea? Este mai mult decât limpede ceea ce ne spune Al. Vlahuţă, un scriitor cu sinceritate de cristal: „Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulemeneşti minciuna, ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul, pe el nu-l vei înşela”.
Mai auzim uneori, în orice convorbiri, că unii se tot vaită că-s păcătoşi, ba, cei mai mari din lume, că-s nemernici, că-s hoţi, că-s mincinoşi, că nu merită nici să vadă lumina zilei şi multe altele d`aste pocăieli publice. Parcă înclini a-i crede la prima vedere, numai că aici se ascunde un şiretlic de-al lui Scaraoschi.
Noi credem că, dezgolindu-ne sufletul în public, cu nonşalanţă, vom căpăta iertare de la Dumnezeu şi preţuirea de la cei care ne aud. Asta s-o creadă cine vrea, dar mai puţin cei cuminţi şi înţelepţi, care încearcă să priceapă ceva din sinceritate şi din ceea ce ne-a lăsat spre înţelepţire poetul G. Coşbuc: „Sinceritatea prea multă poate să fie şi obrăznicie!”
Să nu uităm că: „Nimic nu coboară pe om ca lipsa de sinceritate!”
Şi cuvântul sinceritate vine de la latinescul: sine (fără) cera (ceară de albine), adică miere curată, fără amestec de ceară, aşa cum trebuie să fie cuvântul nostru din fiecare clipă, pentru care vom da seama.
Suntem sinceri?
„Masca jos, dacă ne este cugetul curat!”

Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

viniet red

Tot în această după-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul a dorit să facă un scurt popas și la mănăstirea Agapia, aflată în apropiere. Întreg personalul monahal a avut bucuria de a participa la prezentarea cărții care a fost făcută în trapeza mănăstirii.
În perioada 17-19 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul se află în vizită pe plaiurile moldave, cu ocazia lansării unei noi cărți intitulată ,, Bucuria de a trăi”. Dorind să facă prezentarea acestei lucrări în locurile care-i amintesc de anii copilăriei, Chiriarhul a făcut astăzi un scurt popas duhovnicesc la mănăstirea Văratec, aflată în apropierea satului său natal – Cracăul Negru.
Aforismele Arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, o parte culese din opera sa vastă, altele cugetări de sine stătătoare, ating cele mai diverse teme. Multe sunt abordări din unghiuri diferite ale unor subiecte, sunt sfaturi care se adresează lumii noastre pe care bunul psiholog, care este cărturarul Calinic Argeșeanul, o cunoaște și îi oferă o sumă de răspunsuri la chestiunile fundamentale care țin de relația cu Dumnezeu, viața în Biserică, viața în lume, relațiile dintre oameni, nevoia de modele în istorie, în cultură.
Scriitorul Calinic Argeșeanul a debutat, cu aproape patru decenii în urmă, cu o carte al cărui titlu sentențios se reduce la o sintagmă care i-a marcat evoluția sub toate aspectele ei: Bucuria lecturii. De la bucuria lecturii, până la bucuria de a scrie, calea este una firească, iar cărțile și studiile semnate de cărturarul Calinic Argeșeanul se constituie ele însele într-o adevărată bibliotecă, spune cărturarul Adrian alui Gheorghe.
În ziua de 17 mai 2024 la Școala Gimnazială nr. 1 din Ciofrângeni, s-a desfășurat cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Cercul Pedagogic al Profesorilor de Religie din zona Curtea de Argeș.
Trebuie să recunoaștem că filosoful John Locke, în gama filosofilor lumii este analitic și uneori lasă câte o fereastră pentru a se aerisi meandrele gândirii sale. Deși el respinge doctrina ideilor înnăscute, totuși, el nu respinge și conceptul că ființele umane au anumite abilități înnăscute.
Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
Am ajuns la ultima tabletă, așezând în pagină, câteva rânduri din Etica, Partea V, după cum urmează: „Prin ceea ce precede am terminat ceea ce voiam să demonstrez cu privire la puterea sufletului asupra pasiunilor și despre libertatea sufletului.
Filosoful Benedict Spinoza, care este viu și prin scrisul său plin de înțelepciune duhovnicească, ne-a lăsat material de bază și despre suflet și despre libertatea umană.
Ca să ne aducem aminte, mai ales, de filosoful Benedict (Baruch) Spinoza, pentru frumusețea gândirii sale, să mai facem un popas pe paginile din opera sa, Etica:

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar