Localitatea Galatia se afla în Asia Mică. Din nordul Italiei, prin secolul IV î. Hr., au emigrat până în Panonia şi Iliria seminţii celtice şi galice care în anul 280 î. Hr. au invadat Asia Mică.
Aici era Galatia de Nord şi Galatia de Sud şi era locuită în majoritate de populaţie grecească.
Sfântul Apostol Pavel, în a doua călătorie misionară, în drum spre Troa, a trecut prin Galatia. Din mila lui Dumnezeu, Marele Pavel se îmbolnăveşte şi este nevoit să mai rămână aici până la însănătoşire. Şi cum aceasta a fost voia lui Dumnezeu, Sfântul Pavel a folosit cu succes prilejul pentru a propovădui Evanghelia lui Hristos.
Tot din voia lui Dumnezeu, Sfântul Pavel va mai trece prin Galatia în a treia călătorie misionară. Biserica tânără din aceste locuri avea multe ispite şi cunoştea grele tulburări. Ceea ce îi frământau în mod deosebit era din cauza iudaizanţilor (creştini dintre evrei) veniţi din afară, care susţineau că păgânii convertiţi la creştinism trebuie ca mai întâi să fie circumcişi (tăiaţi împrejur) şi apoi, după botez, să păstreze practica Legii vechi, singura cale de a deveni fiii lui Avraam şi moştenitori ai făgăduinţelor lui Dumnezeu, această susţinere fiind contrară învăţăturilor Sfântului Apostol Pavel.
Era adesea reiterat conflictul public pe care l-a avut Sfântul Pavel cu Sfântul Petru, conflict relatat de Sfântul Pavel în Galateni 2, 11-21, moment dificil, dar lămuritor prin care Biserica îşi „neagă profilul de variantă iudaică şi îşi afirmă libertatea în Hristos”.
În anul 54-55, Pavel Apostolul era în Efes. De aici va scrie epistola plină de căldură care va pune capăt tulburărilor provocate de cârcotaşi şi nestatornici. Epistola către Galateni, scrisă cu un patos rar întâlnit, se numără printre epistolele mari alături de I şi II Corinteni precum şi de Epistola către Romani.
Pavel Apostolul mustră fără cruţare pe galateni: „O, Galateni fără minte, cine v-a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca-ntr-o icoană pe Hristos răstignit?”[1]
Cât de mult a mângâiat inima Sfântului Pavel veştile bune pe care le primea de la galateni! Ei s-au vindecat de răul care începuse să se întindă ca o lepră distrugătoare.
Încheierea epistolei este de o mare putere şi să nu uităm versetul program: „Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume.”[2]
Aceasta este asceza care duce pe culmile luminoase ale extazului mântuitor!
Calinic Argeșeanul
[1] Galateni 3, 1
[2] Galateni 6, 14
