Prima Epistolă a Sfântului Pavel, trimisă Corintenilor, a avut rolul de a linişti lucrurile pentru o vreme.
Râvna unora, numiţi predicatori iudaizanţi, adică a celor încreştinaţi dintre evrei, a început să se ridice în admiraţia ascultătorilor, considerându-se un fel de „cremă” a tânărului misionarism creştin. Cum se întâmplă deseori şi în Corint se începe o campanie de denigrare a Sfântului Pavel.
Auzind aceasta, energicul Apostol face o vizită „fulger” în Corint, scurtă şi plină de asprime, unde pune lucrurile la punct, după cum susţin unii exegeţi.
După amânarea unei vizite anunţate şi înainte de a pleca la Corint, scrie în anul 57 d. H. din Filipi – Macedonia, A doua Epistolă către Corinteni. Atunci când s-a citit Epistola, corintenii au înţeles pe deplin gândul şi iubirea de părinte a Sfântului Apostol Pavel, căci le spune adevăratele motive care l-au împiedicat să fie de faţă în Corint, precum le promisese. Primesc învăţături cum să trăiască prin credinţă şi să fie în slujba împăcării, bucurându-se de pocăinţa Bisericii. Îi laudă şi pe cei care au dăruit de bună voie creştinilor săraci din Ierusalim, precum şi râvna cea cu supra de măsură a ucenicului său Tit.
În capitolele 11 şi 12 vom găsi mărturiile superbe ale marelui Apostol Pavel despre sine. Oricine citeşte, va afla în cele două capitole o rară supleţe a descrierii vieţii şi faţa zbuciumată a celui convertit la Hristos pe drumul Damascului. Dacă n-ar fi fost acele probleme, care au zbuciumat sufletul Sfântului Pavel, noi n-am fi avut azi niciuna din Epistolele sale şi mai ales pe cele privitoare la viaţa sa de taină. De câte ori citesc Epistolele pauline şi mai ales în locurile unde se arată uriaşa personalitate a autorului lor, mi se umple sufletul de o bucurie fără margini. Gala Galaction şi-a pus în gând mai demult să scrie o viaţă a convertitului pe drumul Damascului, Pavel, Apostolul Neamurilor. Probabil că va fi încercat.
Oricum, pagubă mare nu avem că Galaction n-a reuşit să-şi desăvârşească opera. Din scrierile sale, din cele 14 Epistole şi Faptele Apostolilor, putem deduce viaţa celui mai zbuciumat şi straşnic om din lumea în care vieţuim. Putem spune că Iisus Hristos şi-a ales vasul după preştiinţa Lui şi spre marea noastră bucurie.
Ne vom întâlni cu Iisus Hristos, de fiecare dată când citim în Biblie, dar mai ales atunci când citim zbuciumatul cuvânt al convertitului Pavel. În orice cuvânt scris de Pavel se simte cum îi bate inima în acelaşi ritm ca inima lui Iisus.
Să pornim şi inima noastră în aceeaşi cadenţă!
Calinic Argeșeanul
