Nicicând nu vom putea îndeajuns să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale semănate în cer și pe pământ.
Dacă vom învăța să vedem și mai ales să medităm cu bunăvoință la divina alcătuire, sau, mai bine-zis, divina zidire, cum o numea Vasile Militaru, vom înțelege nesfârșita iubire a lui Dumnezeu. Și aceasta mai ales pentru noi cei semănați pe fața întregului pământ.
Maica Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărei adormire o cinstim în fiecare an în august, în a cincisprezecea zi, este darul cel mai mare făcut omenirii!
Cu greu se va înțelege, de cei ce se gândesc și sunt alene, întru credință dreaptă, ceea ce a făcut Dumnezeul Iubirii, pentru omenire, pentru fiecare în parte.
Sfântul Serafim de Sarov ne aduce aminte că Eva, strămoașa noastră cea dintâi, a suferit ispitirile diavolului și a căzut din curata iubire către Dumnezeu. De aceea el zice: Și cu toate că a înșelat pe Eva și împreună cu dânsa a căzut și Adam, dar Domnul nu numai că le-a dat lor în rodul seminței femeii pe Răscumpărătorul, Care a călcat cu moartea pe moarte, ci și nouă, tuturor, ne-a dat în chipul femeii, a Pururi Fecioarei Maria – care a sfărâmat în ea însăși mai întâi și după aceea în tot neamul omenesc sfarmă capul șarpelui, o neîncetată rugătoare și mijlocitoare către Fiul ei și Dumnezeul nostru.
Ea este pentru toți neamăgitoare și neînvinsă chezaș, chiar și pentru cei mai deznădăjduiți păcătoși. Pentru acest motiv se numește Maica Domnului ”rana dracilor”, fiindcă nu poate Satana să piardă pe om, fără numai dacă omul ar fi nebăgător de seamă față de acest prețios ajutor al Maicii Domnului...”
Să zicem mereu, din toată inima ca și Arhanghelul Gavriil: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”
Calinic Argeșeanul
