Doar câteva considerațiuni să mai facem asupra celui mai important economist pe care l-a cunoscut vreodată lumea.
„Interesul comun”, tipic economic, este foarte atrăgător pentru filosofi și scriitori, deopotrivă, mai ales dacă ne gândim la societatea comercială, dezvoltată ca teorie, de prietenul său, David Hume, precum și de Jean Jacques Rousseau, și presupune că ființele umane sunt parțial altruiste și parțial egoiste, însă interesul propriu este trăsătura principală, și se învârte într-un cerc, astfel: „cel mai bun mod ca tu să primește, ceea îți dorești este să îmi dai ceea ce eu îmi doresc”, adică acela „do ut des” – dicton latin antic: îți dau ca să-mi dai.
Câte ceva despre Diviziunea muncii!
Pentru a vorbi despre apariția economiilor de piață, vedem că „puterea noastră de a face tranzacții a pus capăt...ca fiecare persoană sau cel puțin, fiecare familie să fie autonomă din punct de vedere economic, ajungându-se la inventarea banilor, care au abolit necesitatea trocului.”
Tocmai din vremea acelui secol XVII, Adam Smith considera că piața este esențială pentru stabilirea unei societăți echitabile datorită libertății pe care le-o oferă achiziționarea și vânzarea bunurilor, indivizii se pot bucura de „libertatea naturală” (pag. 162). Așadar, este vorba de piața liberă! De negocierea salariilor! Avuția unei Națiuni nu depinde de rezervele sale de aur, ci de forța de muncă – o viziune care contrazicea gândirea economică europeană de la vremea respectivă.
Să mai povestim și despre linia de producție? Ce mașină incredibilă de făcut bani, însă Smith avertizează împotriva efectelor dezumanizante pe care le poate avea asupra muncitorilor dacă este folosită necontrolat, ceea ce noi, cei de azi putem aprecia cu adevărat afirmația sa cea mai vizionară, că piața este un concept și ea poate exista oriunde – nu doar într-un loc, desemnat într-un oraș sau pe la poarta mănăstirilor, din păcate.
Zicea un hâtru cumpărător:
- Ce mai cumperi, vericule?
- Ce să cumpăr, bădicule, uite așa, un kg de minciuni și niște bucăți de înșelăciune! Că asta-i piața: dă și tu, dau și eu, mai pune tu, că eu nu mai am de unde!
Calinic Argeșeanul
